Avem o Matrioșkă compusă din trei păpuși: Negulescu în Kovesi, Kovesi în Iohannis, Iohannis mândru și arhetipal reprezentându-i.
Kovesi se laudă că DNA Ploiești este o unitate de elită a DNA. Iohannis se laudă că DNA este o unitate de elită Ministerului Public.
Negulescu, de la unitatea de elită DNA, o ține din prostie în prostie. Kovesi, în loc să-l mustre îl dă exemplu pozitiv, se declară foarte mulțumită de el.
Kovesi, de la unitatea de elită a Parchetului, dă din groapă în groapă, din oroare în oroare. Iohannis, în loc s-o cheme la ordine, se declară foarte mulțumit de ea.
Scandalul devine cât casa.
Negulescu năpârlește de toate aparențele de om normal pentru a permite tuturor să-i constate monstruozitatea intrinsecă. Kovesi tace!
Kovesi capătă cu fiecare nouă dezvăluire scandaloasă din presă un tot mai conturat profil stalinist. Iohannis tace!
Amândoi (și Kovesi și Iohannis), prin tăcerea lor complice își șubrezesc dramatic imaginea. Și, totuși, tac.
De ce, de ce, de ce??? – patetizează simpatizanții lor, câți or mai fi rămas.
Cum poți tu, Laura, atât de vehementă cu greșeli mult mai mici ale altora, uneori cu greșeli imaginare, să te faci acum că plouă? Să dai de înțeles că limbajul și acțiunile scelerate ale lui Negulescu nu merită niciun reproș, nicio sancțiune, măcar una simbolică, din partea ta ca șefă directă?
Și tu, Klaus, cum să închizi ochii la valul de dovezi acuzatoare incontestabile abătut asupra Laurei, val ce devine pe zi ce trece avalanșă, tzunami, și să nu intervii pentru a încerca să salvezi, măcar în ceasul al 12-lea, măcar ce se mai poate salva, din gloriosul, altă dată, DNA?
Par inexplicabile aceste conivențe sinucigașe. Și totuși…
Există o explicație: șantajul!
Negulescu o are la mână pe Kovesi, Kovesi îl are la mână pe Iohannis.
Sunt ca niște tumori. O Matrioșkă de tumori. Tumoare în tumoare.
Negulescu este tumoarea lui Kovesi iar Kovesi este tumoarea lui Iohannis.
Iar aceste tumori cresc de la zi la zi, cu fiecare nouă dezvăluire, invadează partea sănătoasă, sufocă și nimeni nu se atinge de ele.
Posesorii lor tot speră că nu sunt maligne, că nu se vor dovedi letale. Și tac, și respiră din ce în ce mai greu, bravând în oameni puternici care conduc țara cu mână sigură. În realitate se înăbușă, se sufocă și ne pun și pe noi în pericol cu hipoxia lor cerebrală.
Tumorile acestea trebuie extirpate! Urgent! E singura șansă de a mai spera la un viitor cu perspective de însănătoșire.
Circulă un curent, ca un fel de mantră, în tabăra apărătorilor fanatici, disperați, iraționali ai șefei DNA. Au inventat scuza „salvatoare” cum că nu ar exista, în toate dezvăluirile teribile din ultima perioadă, niciun fel de dovezi directe împotriva Laurei Kovesi.
Principalul isonar al acestei gogomănii dictate de comandamente oculte s-a dovedit a fi, încă o dată, CTP.
Chiar așa să fie? Nu există dovezi directe împotriva Laurei Kovesi?
Dar înregistrarea cu „să decapăm până la domnul prim-ministru”? Dar confirmarea de către Parchetul General că doamna Kovesi a fost în sufrageria lui Oprea? Dar înregistrarea cu înspectoarea de la Inspecția Juridică pe care doamna Kovesi a chemat-o la ordine, în biroul dânsei, pentru a o intimida? Dar mărturiile, convergente, a atâtor martori grei, dintre care unii chiar procurori considerați, în trecut, foarte buni profesioniști? Dar plagiatul de 4% oficializat?
Începe să-mi fie milă de Klaus Iohannis. L-au prins hienele statului paralel în fălcile lor cu putere de 453 kgf/cm2 (a doua mușcătură ca forță dintre animalele ce trăiesc în prezent) și smucesc cu dânsul la stânga și la dreapta de nu mai știe, bietul, pe unde să se ascundă.
Ar trebui, totuși, să încerce o eliberare. Dacă nu de dragul nostru, măcar de dragul lui.
Sursa: Contele de Saint Germain