Radio Guerilla se vinde drept un radio al unei minorități emancipate, cool și culte, un post al conștiințelor lucide, informate, active și cu gusturi oscilînd între lejeritate și sofisticărie. Un radio altfel, cultivînd un aer de rezistență și un cult al diferențierii de masele amorfe și manipulate/manipulabile, într-o mare de uniformizare, can can și domnie a comercialului grosolan. Un radio pentru cei cu curiozități intelectuale și cu pretenții ce depășesc farfuria, stomacul și eticheta de pe trenning.
Prin urmare, pe lîngă muzici mai spilcuite, îmbinînd vechiul cu noul, clasicii recenți cu underground-ul, la acest post se găzduiesc emisiuni curajoase, cu subiecte mai grele, cu reflecții adînci exprimate lejer, cu miștocăreli ce denotă un background cultural peste medie și un orizont intelectual complex.
În trecut, mai ales în perioada în care lucram la pază, îi ascultam cu drag și încîntare, savurînd muzicile, emisiunile, comentarile ironic-spirituale ce-mi umpleau portofoliul de dume și-mi hrăneau conștiința de apartenență la o minoritate lucidă.
Azi m-am pus din nou să ascult o emisiune, cîndva dragă: Războiul Sfîrșitului Săptămînii cu Iulian Tănase și Mitoș Micleușanu. Cîndva mă fascina lejeritatea cu care discută despre orice, cu un aer oscilînd între absurd și gravitate, un fel de emisiune care intersectează nimicul cu cele mai grele și profunde subiecte/teme. Un fel de Seinfeld moldo-dâmbovițan. Azi i-am ascultat intrigat de postarea lui Vasile Ernu despre avalanșa de înjurături din partea ascultătorilor stîrnită de prezența sa în emisiune, în calitate de invitat.
Ce m-a șocat ascultînd emisiunea a fost, în primul rînd, prestația absolut jalnică a moderatorilor, în special a lui Iulian Tănase, care, pe lîngă că-l întrerupea constant, fragmentîndu-i argumentația și răspunsurile sau scurtcircuitîndu-l cu remarci-clișeu despre convingerile sale politice, combina în întrebările și observațiile sale o ignoranță agresiv-trufașă cu un ton condescendent dospind de clișee și autosuficiență.
Multe întrebări stupide, trădînd o incultură politică și economică înfiorătoare chiar și pentru un post de radio comercial, aluzii previzibile și plictisitoare la convingerile dubioase ale invitatului, la relațiile sale cu rușii, la comunism, totalitarism etc. De cealaltă parte, Micleușanu căuta să contrabalanseze printr-o minimă decență, fără însă să reușească să tempereze avalanșa de clișee și prejudecăți a colegului de studio. O emisiune care, în pofida concesiilor făcute de invitat și a disponibilității sale de a încasa prietenește aluzii și comentarii ce rareori depășeau nivelul de bullying semi-doct, nu a atins nici măcar pragul de jos al unei bune mediocrități. Siguranța cu care Tănase debita clișee despre stînga și echivalențe între PSD-social-democrație-totalitarism-comunism-Dragnea-Putin-Ernu, probabil are la bază, pe lîngă ceva lecturi frugale/superficiale, confortul ideilor de-a gata și ancorarea într-o ideologie dominantă. Siguranța celui care-și pune ochelari de cal ca să se creadă intelectual.
Autor: Valer Simion Cosma
Sursa: Valer Simion Cosma