La școală, cu toți în pielea goală!

Hai, jos textila! Cu toți în pielea goală! Și mama, și tata. Și baby-sitter-ul cu domnul polițist. Vecinii, copii și adulți, se dezbracă și ei la minut. Uite ce bine arată bunicu’ dezbrăcat și cu ciorapii în mână! Nici doamna învățatoare n-arată rău, dimpotrivă, își spun micuții privind poza din carte și punându-și imaginația la contribuție. Așa, jos autoritatea! Trăiască egalitatea și imaginația descătușată!

Încă puțin și noua generație va cânta Marseilleza: „Allons enfants de la Patrie, le jour de nudité est arrivé”.

Până mai ieri «Tous a poil» (Cu toți în pielea goală) era doar o carte hărăzită băiețeilor și fetițelor din clasele primare, recomandată învățătorilor de către Centrul de documentare pedagogică al învățământului francez. Nu este singura. Copiii francezi au găsit pe bănci la început de an școlar și «Tata poartă rochie», «Am 2 tați ce se iubesc» sau «Noua rochie a lui Bill». Azi «Tous a poil» e în centrul unui mare scandal, în timp ce învățământul francez e în centrul, de fapt la mijlocul, clasamentului ce reflectă situația învățământului european.

Domnul Jean Francois-Copé, președintele Uniunii Mișcarea Populară, a remarcat cu ironie acidă într-o emisiune televizată: „Nu știu dacă trebuie să zâmbim, dar pentru că este vorba de copiii noștri, nu-ți prea vine să zâmbești… În pielea goală bebelușul, în pielea goală baby-sitter, la fel vecinii, în pielea goală mămica, învățătoarea… Vedeți, este bine pentru autoritatea profesorilor”.

Atât i-a trebuit. Revoltat de conservatorismul soft al liderului opoziției, Vincent Peillon (ministrul Educației Naționale) apare îmbrăcat în fața microfoanelor presei, dând astfel un prost exemplu elevilor și profesorilor. Vorbește despre asociațiile de părinți și asociațiile de lectură care și-au dat acordul și despre inchiziție. Prudent sau neatent, nu spune nimic despre fasciști, dușmanii învățământului și poporului francez. Adică despre cei care sunt contra revoluției sexuale și a predării teoriei gender în școli.

Domnul Marc Daniau, care probabil nu este obsedat sexual, dar cu siguranță este ilustratorul cărții, găsește dezagreabilă folosirea ei de către opoziție în scopul manipulării politice.

Solidari cu „autorii și cărțile pe nedrept atacate” 14 editori și librari hotăresc să-și folosească nuditatea ca scut împotriva mârșavelor atacuri ale domnului Copé. „Cu toți în pielea goală contra cenzurii”, s-ar putea numi tabloul vivant în care protestatarii pot fi admirați în timp ce își apără organele genitale cu propriile producții intelectuale – cărțile pentru copii.

Realitatea transmite un mesaj clar: în Franța școala nu mai are obligația de a-i învăța carte pe elevi, ci de a le asigura dezvoltarea sexuală. În urmă cu ani psihanalistul marxist Wilhelm Reich, autor al cărții «Revoluția Sexuală» și fondator în 1930 al «Asociației pentru o politică sexuală proletară», se întreba nehotărât: „Trebuie să facem dragoste ca să facem mai bine revoluție, sau să facem revoluție ca să facem mai bine dragoste?”

În zilele noastre guvernanții francezi și activiștii LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transexual) au găsit răspunsul: și una și alta, concomitent. Prin urmare, încă de la creșă și grădiniță, copilașii deprind ABC-ul revoluției învățând să se masturbeze, pentru a deveni, odată cu trecerea anilor petrecuți în școală, revoluționari experimentați: sex oral, sex anal, orgasm și deschidere către toate tipurile de orientare sexuală. La școală, cu toți în pielea goală! Lăstarii sex-revolutiei cresc, din Franța, Marea Britanie și Elveția, până-n Germania și Suedia. Nebunie? Nici gând, normalitate!

Ar fi atunci deplasat ca unii să-și imagineze un viitor în care universitățile vor primi studenții boboci arborând pe fațade îndemnul: „Oferiți-vă plăcere fără piedici”? Doar așa a făcut și Sorbona în timpul revoluției anarho-marxiste din mai ‘68.

Nimic nu este imposibil! Tot imposibil părea, celor de acum 20 de ani, ca masturbarea să fie învățată în creșe și grădinițe. Și uite că n-a fost! Pentru „marea majoritate” imposibil ar părea acum ca sado-masochismul să fie, peste ani, materie în programa școlară, dar „marea majoritate” uită că nu mai are de mult niciun cuvânt de spus. Prin urmare revoluția sex-socialistă ar trebui să scoată cuvântul „imposibil” din dicționare, așa cum a scos cuvintele „tată” și „mamă” din legislație.

Treptat se pun bazele civilizației libidinale visată de Herbert Marcuse. Pentru îndeplinirea acestui deziderat în școlile franceze activiștii LGBT veghează, prin grija ministrului Vincent Peillon, la asimilarea de către elevi a teoriei gender, cea despre care istoricul și jurnalistul Jean Sevillia spunea: „Teoria gender susține că nu suntem sexual determinați. Heterosexual, homosexual, bisexual sau transexual, fiecare își formează identitatea în funcție de contextul social și și-o poate schimba după voia sa”.

În urmă cu 40 de ani, în Franța, „Frontul homosexualilor de acțiune revoluționară” sfida opinia publică: „Ne-am lăsat sodomizați de arabi. Suntem mândri și o vom face din nou”, iar Lesbienele Roșii, grupate în Mișcarea de eliberare a femeilor, se întâlneau în palatul Mutualité din Paris sub bannerele mobilizatoare: „Trăiască isteria, trăiască folosirea drogului!”, „Sodoma și Gomora, lupta continuă”.

Azi revoluționarii anali, partenerii arabilor, și amazoanele roșii care luptau pentru autonomia Sodomei și Gomorei fac parte din structura învățământului francez. LGBT îi învață pe elevi încă din clasele primare cum să-și schimbe „după voia lor” identitatea sexuală „în funcție de contextul social”. Și când nu sunt ocupați să afișeze de Gay Pride pancarte pe care scrie „Fierté, Egalité, Perversité”, trasează prioritățile serviciului public de educație.

În 2012 LGBT a publicat Platforma Revendicativă pe unul dintre siteurile guvernului francez, în care propune, cere și impune: „educația sexuală trebuie să fie deschisă spre diverse orientări sexuale sau identitatea de gen… niciun așezământ (de învățământ) public sau privat nu poate promova o metoda reductivă sau regresivă de predare a educației sexuale… conținutul programelor și manualelor școlare trebuie să evolueze pentru a reprezenta mai bine societatea reală, pentru o mai bună înțelegere a orientărilor și identităților sexuale, nu numai a heterosexualității… heterosexualitatea nu trebuie să mai fie singura referință în societatea noastră… este important să se lupte împotriva acestor stereotipuri încă de la creșă”.

Astfel învățământul francez a devenit oglinda „societății reale”. Deși în Franța populația homosexuală reprezintă 1% dintre bărbați și 2% dintre femei, ea este prezentă prin activiștii ei în toate școlile și liceele, pentru a superviza implementarea studiului teoriei de gen.

Ministrul pentru drepturile femeilor, Najat Vallaud Belkacem, spunea în 2011, pe vremea când era doar secretar național al Partidului Socialist: „Teoria de Gen, care explică identitatea sexuală a indivizilor atât din punct de vedere al contextului socio-cultural, cât și biologic, are calitatea de a aborda problema inadmisibilelor inegalități ce persistă între bărbați și femei sau în domeniul homosexualității și de a face operă pedagogică în aceste domenii”.

„Operă pedagogică” în învățământul francez fac oameni cu experiență și acreditați de Ministerul Educației Naționale, asemeni lui David Dumortier, mai cunoscut ca travestit în timpul nopților decât ca poet și scriitor în restul timpului. Micuții de la Școala elementară Marcel Lafitan din Versailles au făcut cunoștiință, înca din luna februarie 2016, cu o lucrare reprezentativă din creația travestitutului dascăl.

David le-a citit «Mehdi își face buzele cu ruj» și le-a explicat logica acestui gest: sărutările lui vor rămâne întipărite mai mult timp. Cei mici îl adoră, mai ales că David îi îndeamnă să se deghizeze în fetițe. Nu, asupra lor nu planează pericolul prozelitismului homosexual, dimpotrivă. Așa cum îi asigură pe părinți site-ul Sindicatului învățătorilor din învățământul primar, David Dumortier „îi sensibilizează pe copii cu tandrețe, pudoare și un ton potrivit, asupra fericitelor momente ale copilăriei când indentitățile sexuale nu s-au stabilit încă, când masculinul se amestecă cu femininul, când ambivalența este o bogăție”.

Această fericită prezentare a calităților sale de educator este completată de David Dumortier cu sinceritate și mândrie într-un interviu acordat France Inter: „Sunt un diavol în lirică și o curvă în pat… îmbrăcat în femeie aștept la mine bărbați… și am primit vagoane de bărbați”.

Până în prezent domnul Jean Francois Copé sau alți politicieni din opoziție n-au făcut comentarii nici asupra calităților educative ale cărții «Mehdi își face buzele cu ruj», nici asupra virtuților pedagogice ale travestitului ce-și culege băieții de pe internet.

Dacă nu-i bine „cu toți în pielea goală” , merge însă „toți cu ruj pe buze și travestiți în fetițe”. Una e să fi acuzat, ca om politic, de cenzură și pudoare excesivă și alta de homofobie. Dacă în prima situație riști să fi doar etichetat, în cea de-a doua ești deja descalificat.

Nu e rău deloc, dimpotrivă, că încă din școală băieții învață să se machieze și renunță de a mai fi atât de conservatori în alegerea vestimentației. Nici că fetele deprind de la specialiste metodele de utilizare a harnașamentului din piele ce susține un dildo ale cărui dimensiuni nu doar că îndeamnă la reflecții orgasmice, dar și înlătură „inadmisibilele inegalități ce persistă între bărbați și femei”. E conform teoriei care a stabilit: nu ne naștem bărbați sau femei, devenim în cursul vieții. Asta pentru că 3% = 97%!

Imposibil? Revoluția a catalogat cuvântul „imposibil” drept reacționar și a dat egalității un nume nou, Gender.

Din această cauză Laura Slimani, președinta Tineretului Socialist Francez, nu umblă cu mișmașuri în încercarea de a înșela vigilența părinților, cum fac superiorii ei pe linie politică și o spune pe aia dreaptă: „Da, genderul există. Și da, noi îl vom preda în școli, și e cu atât mai bine”. Nimeni nu mai are nimic de comentat. Oricum, copiii aparțin statului și nu părinților, cum a anunțat deja senatoarea socialistă Laurence Rossignol, așa că ciocu’ mic!

Peste drum de Versailles în celălalt capăt al Europei, la Cluj, o tânără mamă protesteaza. La grădiniță băiețelul ei de 4 ani a învățat să spună o rugăciune înainte de masă. Dacă ea și „partenerul” ei m-ar fi întrebat din timp i-aș fi sfătuit să aibă un pic de răbdare. Peste câțiva ani copilul ar fi învațat cu totul altceva la grădiniță.

Mai viguros în pat decât în politică (de aia a și fost ales) președintele Francois Hollande și-a părăsit a doua parteneră de viață pentru una nouă, mai „proaspătă”. Este în spiritul „moralei” noii revoluții franceze. Deși a renunțat la Ségolène Royal pentru Valerie Trierweiler și la aceasta pentru Julie Gayet, Hollande nu este încă mulțumit. Vrea să renunțe de tot și la vechea societate franceză, sau la cea mai rămas din ea. Să-și tragă una nouă. Este aproape sigur ca va reuși, și asta pentru că “Dreapta” politică nu se va împotrivi. Doar nu poate risca să fie acuzată că nu-i în pas cu moda.

Știm acum că identitatea sexuală se schimbă în funcție de contextul social și după voia fiecăruia, pentru că așa ne învață teoria gender. Știm și că o revoluție veritabilă nu se termină niciodată. În permanență va fi ceva de revoluționat în căutarea perfecțiunii. Prin urmare, domnul Hollande, sau un alt președinte francez, și-ar putea schimba într-un viitor apropiat ultima parteneră cu un partener, dovedind astfel că heterosexualitatea nu mai este singura referință în societate. Ar putea apărea la recepții, amândoi, „a poil”?

Nu, este imposibil!

Preluare: În linie dreaptă / Autor: Bogdan Caleharu