“LA LUPTĂ, DACII MEI! Voinţa omului aprinde focul prin care se făptuiesc toate cele ce sunt în jurul său!”

“Mare Preot, dacă oamenii de pe pământul acesta, al nostru, vor învăţa că pot trăi şi ca ROBI ai altora, atunci suntem înfrânţi pentru totdeauna, dar dacă ne vom bate în aşa fel încât de-a lungul veacurilor să le fie ruşine şi acelora care în sinea lor se gândesc la plecarea grumazului, atunci noi am câştigat şi vom rămâne aici oricâte furtuni vor trece peste noi!”

Precum fulgerul aduce lumina, si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau. (una din legile lui Zamolxe)