Curios lucru. Klaus Iohannis a avut o discuție cu ziariștii care urmează să- însoțească în vizita oficială pe care o întreprinde în Statele Unite la invitația lui Donald Trump. Să înțeleg că delegația de presă este desemnată de Administrația Prezidențială?
Nu redacțiile sunt cele care decid? Ocazie cu care le-a spus ce isprăvi va face la Casa Albă. Iar una dintre realizări m-a lăsat perplex. Se va ruga de Exxon, prin intermediul lui Donald Trump, să înceapă degrabă extracțiile de gaze naturale din subsolul Mării Negre. Pentru ca astfel România să devină independentă energetic. Este scamatoria maximă.
Am trăit să o văd și pe asta. Guvernul României îi livrează lui Klaus Iohannis muniția necesară, pentru ca uriașul peșcheș pe care a decis să îl ofere în plină campanie prezidențială aliatului nostru strategic, prin intermediul lui Exxon Mobil, să fie perceput de opinia publică nici mai mult nici mai puțin decât drept un ajutor pe care Statele Unite ni-l oferă cu generozitate, fix atunci când avem mai multă nevoie de el. Iar nebunia este că argumentul i-a fost dat pe tavă chiar de Executiv. Și, mai concret, de Ministerul Energiei. Asumat de ALDE. Acum voi explica despre ce este vorba.
Klaus Iohannis este invitat în mod oficial în Statele Unite, chiar în momentul în care, de facto, competiția prezidențială a început. Inevitabil el va fi credibilizat de către Casa Albă, personal de către președintele Dnald Trump și consolidat în calitatea sa de candidat la cea mai înaltă funcție în stat. Ar fi naiv să ne imaginăm că această neașteptată generozitate a Casei Albe este gratuită. În numele României, Klaus Iohannis se pregătește să plătească la greu gestul partenerului strategic. Cu gaz românesc. Exxon Mobil a fost una dintre societățile specializate care a preluat un perimetru din subsolul Mării Negre, a făcut explorările și a ajuns la concluzlia că acolo există mari rezerve de gaze naturale. În consecință se pregătește să înceapă exploatarea zăcământului. Exploatare care se face pe baza unei legi. Faimoasa Lege offshore. În toate statele cu capul pe umeri, care dispun de bogății naturale, atunci când un investitor străin face exploatarea acestora, își asumă trei obligații: să ofere gratuit cota parte din produsul extras – în materie de gaze naturale aceasta poate ajunge până la 40%; să plătească redevențe – care, conform practicii internaționale, ajung până la 28%; să ofere garanții vizând protecția și reabilitarea mediului. Așa a fost și la noi, pe vremea când aveam o lege a petrolului. Dar cum va fi după ce, cu chiu cu vai, la capătul unei succesiuni stresante de negocieri, de presiuni și de constrângeri politice, Parlamenul s-a scremut și a scos Legea offshore? 1). Nu primim nici măcar un metru cub din produsul extras. 2). Redevențele se vor plasa sub procentul de 5%. 3). Garanțiile vizând protecția și reabilitarea mediului sunt pur formale. Ceea ce România obține concret, adunând cu maximă generozitate toate sumele care ar putea să ajungă în bugetul de stat, dacă partenerii vor fi corecți și dacă autoritățile statului vor verifica acest lucru cu scrupulozitate și fermitate, este un procent de maximum 25% din valoarea propriei bogății. S-ar putea ajunge aici din redevențele infime adunate cu impozitele pe profit, care vor putea fi reținute de Ministerul Finanțelor, cu taxarea forței de muncă implicate, în special a unor societăți care vor realiza pe litoralul românesc stațiile de epurare și conductele de transport. Se ajunge la acest procent luând în calcul și o condiție pusă de Legea offshore și anume ca minimum 40% din cantitatea extrasă de gaze naturale să fie comercializată pe teritoriul României. Ceea ce, atenție, nu înseamnă că vreun metru cub de gaz ne va aparține. Vom putea cumpăra aceste gaze la fel cum oricine altcineva le poate cumpăra de pe Bursa din București. Acest procent de 40% însă, comercializat în România, ne-ar permite să devenim cel mai important hub est-european în comerțul cu gaze. Pentru a concluziona, rezultanta confruntării dintre voința majorității parlamentare, susținută intens de o parte a opiniei publice și presiunile extraordinae exercitate prin guvernele lor de marile companii, Exxon fiind doar una dintre ele, a fost un compromis care aduce slabe beneficii statului român, dar totuși aduce unele beneficii. Însă nici nu a ieșit bine Legea offshore, că au urmat și sunt în curs noi presiuni pentru a o modifica, astfel încât statul român să se aleagă cu și mai puțin, iar companiile care vor exploata gazele americane, austriece, maghiare și rusești să se aleagă cu și mai mult. În acest context, Klaus Iohannis ne lasă cu gura căscată, anunțând că unul dintre principalele demersuri pe care urmează să le facă pe lângă președintele Donald Trump este acela de a determina compania Exxon să se apuce de treabă. Președintele României pur și simplu a răsturnat logica lucrurilor. Noi ar trebui să ne rugăm de ei și nu ei ar trebui să se roage de noi.
În acest demers, extrem de păgubos pentru interesul național, Klaus Iohannis a primit, cum arătam, o susținere solidă din partea Guvernului României, prin Ministerul Energiei. Ca prin minune, domnul ministru Anton Anton de la ALDE a lansat, fix după ce vizita în Statele Uite a fost anunțată, un document de o importanță cardinală. El se intitulează astfel: „Strategia energetică a României 2019-2030, cu pespectiva anului 2050”. Acest amplu studiu se referă în mod explicit la modul în care România își va putea asigura în viitor independența energetică, cu referire, în mod evident și explicit și la zăcămintele de gaze offshore. Adică cele din subsolul Mării Negre. Niciunde însă în conținutul acestui document oficial, intitulat pompos „strategie”, nu se precizează cum ne vom asigura în mod concret independența în materie de gaze naturale extrase din Marea Neagră, în condițiile în care statul român nu va primi nici măcar un metru cub din cantitățile care vor rezulta. Repet, în viitor, dacă dorim gaze din gazele noastre, le vom putea cumpăra de pe piață, în aceleași condiții în care oricare alt stat va putea cumpăra. Adică la același preț. Cu ce voi fi mai independent, dacă voi cumpăra gaze românești și nu voi cumpăra cantitățile de gaze necesare din altă parte? Poate chiar la un preț mai bun?
Până când nu vine domnul președinte Klaus Iohannis sau premierul PSD Viorica Dăncilă sau ministrul ALDE Anton Anton sau oricine altcineva care reprezintă statul român să ne explice cum Dumnezeu, în mod concret, vom deveni independenți energetic, când gazele offshore le extrag și le comercializează alții, în beneficiul lor, pentru mine cel puțin toate aceste personaje se transformă în oameni politici care sacrifică deliberat și pentru o lungă perioadă de timp interesele naționale ale României. Cu atât mai mult cu cât, în cârdășie unii cu alții, se pregătesc să mai facă o ispravă. Să modifice legea offshore, care și așa e proastă, și să o facă și mai proastă sub aspectul beneficiilor rezervate statului român.
Iar Iohannis o face cu dichis. Și cu ceremonie. Și în mod spectaculos. Rugându-se nu ca să ia, ci ca să dea. Iar dacă va lua ceva de la Washington, va lua pentru el însuși. Pentru a încerca să-și asigure cu susținere de la Casa Albă, în schimbul gazelor naturale, aruncate în aer pentru următorii 50 de ani, un mandat prezidențial de zece ori mai scurt.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog