Actualul preşedinte al Comisiei Europene a devenit cunoscut prin lozinci anti-capitaliste scrise pe ziduri sau prin confiscarea mobilierului Facultăţii de Drept. După câteva astfel de acţiuni, tânărul Barroso a urcat rapid în ierarhia partidului maoist.
Însă peisajul politic din Portugalia s-a schimbat rapid. Extrema stângă a eşuat în preluarea puterii asupra ţării, iar Barroso s-a decis că ar fi mai bine să plece în străinătate, la studii.
La întoarcerea în ţară, Barroso şi-a schimbat total viziunea politică. El s-a raliat mişcării de dreapta, PPD-PSD, unde, din nou, a reuşit să se afirme, urcând pe scara ierarhică şi devenind, în scurt timp, premierul Portugaliei. Ca prim-ministru, a luat câteva hotărâri controversate. El a susţinut invazia Irakului din 2003, căreia majoritatea portughezilor s-au opus, şi este responsabil pentru reducerea cheltuielilor publice.
La 29 iunie 2004, el a fost numit în funcţia de preşedinte al Comisie Europene, ales în unanimitate de executivele celor 25 de state membre ale Uniunii Europene. Parlamentul European a susţinut această decizie la 22 iulie 2004 cu 413 voturi din 711 eurodeputaţi care au participat la vot (251 contra şi 44 de abţineri). Barroso a fost reales în funcţie şi pentru legislatura 2009-2014 a Parlamentului European, cu 382 de voturi pentru şi 219 contra.
În acest film din 1976, poate fi observat tânărul maoist José Barroso, într-o declaraţie foarte confuză, cerând studenţilor să “lupte”. El critica sistemul burghez de educaţie burgheză care îi întoarce pe studenţi împotriva muncitorilor şi invers.
sursa: jurnalul.ro