Jihad pe pâine

După cîştigarea localelor, conglomeratul politic anti Băsescu a părut a se culca iresponsabil şi contraproductiv pe laurii victoriei. Şi s-a lăsat pe tânjeală. Nu tu sânge portocaliu pe pereţi, nu tu mari măsuri reparatorii, nu tu nimic. În timp ce băsiştii şi-au făcut instituţional toate mendrele, susţinătorii USL s-au declarat, pe bună dreptate, dezamăgiţi şi trădaţi. Abia acum a răspuns cuplul Antonescu-Ponta nemulţumirilor propriului electorat, declanşând Jihadul politic. În doar jumătate de oră, marţi, trei ceasuri rele, ecranele s-au îngălbenit brusc de două ori: cereri de revocare pentru preşedinţii camerelor parlamentare şi, respectiv, avocatul poporului. Logic ar fi să urmeze curând şi nişte judecători ai Curţii Constituţionale. Care deja s-au plâns preventiv Comisiei de la Veneţia.

“Scopul scuză mijloacele”, zicea, înţelept, Niccolo Machiavelli. Romantic vorbind, scopul iureşului politic ar fi funcţionarea normală a instituţiilor statului. În traducere liberă, însă, fără ipocrizie politică, e suspendarea imediată a lui Băsescu. Urmată de organizarea în regie proprie a referendumului pentru demiterea celui mai nociv personaj politic al istoriei recente.

Oricât s-ar tăvăli portocaliii, nu e lovitură de stat. Nu se anulează alegerile parlamentare libere. Nu vine junta militară-n loc dacă pică Băsescu. Nu trece Antonescu la diagonală şi nici Ponta la porthart. Şi n-o să-l cheme Dobriţoiu la oaste pe colonelul Turcescu. Dar da, ceea ce forţează USL se cheamă abuz. E vizibil cu ochiul liber, chiar şi pentru un miop subiectiv ca mine. De regulă, într-o ţară întreagă la cap, chiar nu repari un abuz prin alt abuz. Întrebarea-i dacă România de azi e un tărâm al normalităţii. Îi vede cineva pe pretorienii Jucătorului cedând democratic pârgiile puterii? Eu, trăitor vreo 15 ani în mjlocul mocirlei politice, nu-mi pot închipui scena asta.

Legslaţia nu prea joacă, la capitolul ăsta, pe partea USL, dar parcă ar fi prima oară când, pe bază de voinţă politică, ex-Casa Poporului ar găzdui o siluire a Monitorului Oficial. Mieunăturile patetice ale pedeliştilor, principalii violatori ai Constituţiei şi ai regulilor de funcţionare a statului de drept, sunt o parte suculentă a spectacolului. La fel şi ale susţinătorilor necondiţionaţi ai lui Băsescu, fie ei detaşaţi prin ordin de serviciu în presă ori în societatea civilă de simpozion şi fonduri europene. Fiindcă am o memorie beton, îmi permit să nu-mi amintesc a-i fi auzit vreodată pe apărătorii de azi ai democraţiei să-i fi sarit în ajutor cand o violau pedeliştii în grup organizat şi cu perversiuni.

Pentru impresia artistică, e chiar amuzant să-i vezi pe Blaga şi Anastase, umăr la umăr, apărând democraţia şi condamnând abuzurile puterii. Dar nu plânsul de propria milă le poate rezolva acestora problemele, ci acţiunea politică. Pe care, ca de obicei, dar parcă mai năuci ca oricând, o aşteaptă tot de la Jucător. După ce a declanşat urgia penală şi mediatică, răspunsul îi vine-n faţă cu intensitate sporită. Logic ar fi ca omul să vrea să se salveze. Oricât de inconştient ar părea, chiar n-are vocaţie de kamikaze. De onoare nici nu poate fi vorba…

Autor: VICTOR CIUTACU
sursa: jurnalul.ro