De câteva zile, lăturile zboară la joasă înălţime. Stenograme, înregistrări şi cărţi cu dedicaţie politică fac survol peste capetele noastre, în contra sensului de rotaţie a istoriei. Când evenimentele murdare îl transportă cu viteză, corpul omenesc se tulbură. Oboseşte, ameţeşte, se deprimă, are senzaţie de vomă. Face jeg lag.
Omar Hayssam şi Roşca Stănescu, conturile lui Berceanu şi conturile lui Videanu, procurorul general al României şi amanta lui Bogdan Chirieac, Macovei de la ANI şi soacra strângătoare a lui Mircea Geoană, Mircea Geoană însuşi, Traian Băsescu, procurorul Nastasiu, scriitorul conspirat Găetan, Teodor Stolojan şi Dinu Patriciu joacă toţi, în regia unor căpitani lăsaţi moştenire de Ceauşescu, într-un horror-porno de campanie.
În fotogramele lui căzute la montaj, teroristul evadat se întâlneşte cu jurnalismul de şantaj, cu justiţia timorată, cu Integritatea şi depravarea ei naţională, cu ruşii de la ALRO, cu energia ieftină, cu ameninţarea preşedintelui de la Snagov, cu jurnaliştii răpiţi, cu lipsa celor 3 milioane, cu viitorul ţării şi cu “p*** mea” a lui Bogdan Chirieac. Maimuţe, marionete şi miniştri, lachei, ofiţeri şi preşedinţi. Iar la mijloc, o găleată de căcat. Cum să nu te ia ameţeala?
Luni seara, preşedintele Băsescu ne-a asigurat că, de data asta, în această campanie, pentru prima dată, serviciile nu s-au amestecat. Au fost implicate doar “rebuturi ale societăţii şi politicieni”. Adică, după cea mai imorală şi exactă definiţie a lor, chiar serviciile.
Serviciile secrete nu sunt nişte batalioane de voinici în uniformă, aliniate cu rigla sub tricolor, pe care le salută şeful statului la zilele festive. Nu sunt nici nişte super-umbre îmbibate în karate şi eroism care curăţă ţara de spioni în timp ce noi plătim impozite. Nu, serviciile secrete sunt dâra pe care ele o lasă în societate prin acţiunile lor, sunt suma cadavrelor politice şi morale pe care le numărăm cu silă la sfărşitul fiecărei noi zile ratate. Băieţii înalţi cu tricolorul în priviri care apără democraţia sunt de fapt pitici, au ochi albaştri, iar imnul lor naţional cuprinde doar versurile “Am înţeles/Să trăiţi”. Ei trăiesc în simbioză cu capriciile şefului şi cu o întreagă faună gheboasă. Turnători în rezervă, jurnalişti acoperiţi, şantajişti în retragere, politicieni cu epoleţi, preoţi din serviciul de contraspovedanie, miliţieni răspopiţi, brokeri de putere, milionari care tresar în somn, oameni care, atunci când şeful ANI întreabă “Ce faci Bogdane?”, ei răspund cu scârbă metafizică: “Bani”.
În mod curent, acest nor de asteroizi slinoşi gravitează în jurul puterii. Azi, că s-a ivit ocazia, orbitează ambuscadele electorale. Vin din toate părţile, după cum îi ghidează aripile în conflict ale fiecărui serviciu secret. Merg însă într-o singură direcţie: spre înapoi.
Să nu ne mai întrebăm degeaba ce legătură au stenogramele lui Geoană cu înregistrările lui Băsescu, câtă vreme pixul şi microfonul se ridică de la aceeaşi magazie! Regizorii şi actorii care le produc joacă toţi în Liga Jegului. E o fantomă profitabilă care-i bântuie, din păcate, pe foştii şi pe viitorii noştri preşedinţi.
Doru Buscu
sursa: catavencu.ro