Prin mai multe inginerii patrimoniale şi administrative, staţiunea Olăneşti a devenit, de câţiva ani, feuda familiei Maria şi Ioan Tudor. Cei doi au ajuns proprietari pe mari suprafeţe de teren din zonă, dar şi concesionari ai izvoarelor minerale din Olăneşti, fapt care i-a scandalizat și pe localnici, şi pe turişti.
Cadoul lui Agathon
Firma familiei Tudor, Olăneşti Riviera SA, a devenit, în 2001, proprietar al terenurilor şi construcţiilor aflate în perimetrul izvoarelor minerale din staţiunea Băile Olăneşti. Concesiunea surselor de apă minerală din localitate a fost obținută printr-o şmecherie parafată de Ministerul Turismului, condus la acea vreme de Dan Matei Agathon, care i-a eliberat mai multe certificate de atestare a dreptului de proprietate, deși instituția pe care o conducea nu deținea izvoarele și terenurile care au ajuns la familia Tudor. Practic, acele documente au reprezentat dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care SC Olăneşti Riviera SA le-a preluat de la fosta întreprindere socialistă care se ocupa de turismul din Băile Olăneşti.
Ulterior, în 2003, printr-o Hotărâre de Guvern promovată de fostul ministru Octav Cozmâncă şi semnată de fostul premier Adrian Năstase, îi mai dă familiei Tudor câteva proprietăţi, printre care şi terenul de la grupul central de izvoare din localitate. Prin Hotărârea Guvernului nr. 700 din iunie 2003, mai multe imobile sunt trecute din domeniul public al localităţii în proprietatea firmei SC Olăneşti Riviera SA. La ora actuală, firma controlată de controversaţii oameni de afaceri Ion şi Maria Tudor deţine certificate de atestare a proprietăţii pentru toate terenurile pe care le-a „moştenit” de la fosta Întreprindere de Recuperare Balneară. Pentru a intra în posesia lor, familia Tudor a invocat la acea vreme faptul că fosta întreprindere balneară ar fi devenit, după 1991, societatea Olăneşti SA, deşi mulţi specialişti din zonă sunt de altă părere că firma înfiinţată după 1989 nu are nicio legătură cu fosta întreprindere de turism. Ulterior, în 1996, printr-un complex de împrejurări neclar, familia Tudor a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni la societatea Olăneşti SA, preluând şi patrimoniul societăţii de la acea dată, deşi existau o mulţime de documente care atestau că localnicii au avut drept de folosinţă a izvoarelor.
“Moştenitorul” lui Iacob Marmorosch
Istoria imobilelor şi terenurilor din Olăneşti este una foarte interesantă, dar şi foarte clară. În momentul naţionalizării, la Olăneşti existau două societăţi care dețineau, cu acte în regulă, clădiri şi izvoare. Una este Banca Marmorosch Blank & Co, o bancă istorică românească înfiinţată în 1848 de Iacob Marmorosch. Aceasta ar fi preluat staţiunea de la boierul Dumitru Bădescu, cel care a cumpărat, împreună cu fraţii săi, Constantin şi Gheorghe, de la Masinca Olănescu, în 1894, staţiunea cu izvoarele descoperite şi captate la acea vreme. Cealaltă societate cu proprietăţi în Olăneşti a fost Societatea Anonimă Olăneşti SA. Acesta şi-ar fi vândut, încă dinainte de naţionalizare, imobilele pe care le deţinea Casei Naţionale de Sănătate. În prezent, la Olăneşti există peste 35 de surse hidrominerale, atât izvoare naturale cât şi surse de apă rezultate în urma unor lucrări de foraj şi miniere – puţuri şi galerii. Dintre acestea, 15 sunt captate pentru cură internă, iar alte două, plus patru sonde cu apă minerală, sunt folosite pentru cură externă. Apele din Olăneşti sunt recomandate pentru tratarea bolilor gastro-duodenale, hepatice şi renale.
Redevenţă simbolică
Hotelieri, localnici şi turişti sunt revoltaţi de faptul că trebuie să plătească pentru un bilet de intrare la oricare dintre izvoarele minerale din zonă, între 7,5 lei şi 12 lei. Nemulțumirile pornesc de la faptul că familia Tudor a închis accesul la Izvorul 24, care este brandul staţiunii Olăneşti. În plus, preţul biletelor de tratament balnear a crescut ca urmare a taxei de intrare la izvoarele minerale. Din informaţiile deţinute de ZIUAnews, SC Olăneşti Riviera SA plăteşte Agenţiei Naţionale pentru Resursele Minerale o redevenţă de 4% din valoarea apei consumate, plus încă o taxă de aproximativ 15.000 de lei pe an, adică circa 3.000 de euro. Deocamdată nu se ştie cât din această redevenţă ajunge la administraţia locală, care se ocupă de curăţenie, şi la plata facturilor pentru energia electrică consumată în perimetrul izvoarelor.
Recompensă PDL pentru maiorul MApN Ion Tudor
Ion Tudor a fost ofiţer în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în perioada 1981-1996, fiind trecut în rezervă cu gradul de maior. Din 1996 a intrat în afaceri ca director şi administrator al firmei Emiand SRL Râmnicu Vâlcea, iar ulterior a ajuns să controleze societatea Olăneşti SA. El a intrat în atenţia presei vâlcene în perioada anilor 2000, când a fost verificat de mai multe ori de poliţie şi procurori pentru afaceri controversate cu produse petroliere. Unele dosare s-au închis, iar pe altele s-a pus praful. Cert este că, în lumea afacerilor din zona Vâlcea, Ion Tudor este cunoscut ca fiind un apropiat al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.
Dar, din punct de vedere politic, Ion Tudor a fost membru de bază al PDL Vâlcea, pentru care a candidat, fără succes, în 2008, pentru un fotoliu de deputat. Ulterior a fost recompensat de către PDL cu postul de director al Inspectoratului Judeţean în Construcţii Vâlcea, funcţie pe care a deţinut-o timp de patru ani, până aproape de sfârşitul anului trecut, când a revenit la afaceri. Trebuie precizat că familia Tudor deţine afaceri în domeniul industrial (Uzina Mecanică Govora), turism (Olăneşti, hotelul Riviera din Mamaia, Hotel Alutus), media (Televiziunea VTV), construcții etc.
Sursa: Ziua News