Klaus Johannis renunţă la referendum, care oricum a fost o sursă de amuzament formidabil, numai şi pentru absurdul presupusei cerinţe de genul “Vreţi continuarea luptei cu corupţia?”
Un preşedinte care aruncă ţara în haos numai din motivul că nu are un partid pe care să se sprijine la viitoarea campanie pentru prezidenţiale, ce foloste tactica pârjolirii, ştiind că “tinerii frumoşi şi liberi” nu-i pot oferi o bază electorală solidă.
Cu imaginea făcută zob în urma faptului că s-a folosit de un spaţiu imobiliar dovedit în justiţie din anul 2005 că este luat prin fals şi uz de fals (cu toate astea a încasat sute de mii de euro până acum, prelungind procesul prin artificii avocăţeşti), Johannis este şi el un prizonier al Sistemului. Care l-a şi creat, de altfel.
În Franţa, acelaşi Sistem corporatocrat nu acceptă ideea că poate fi înfrânt. Pe François Fillon, candidatul cel mai robust, îl atacă folosind tema “corupţiei”, scoţând la lumină probleme cu angajarea soţiei lui la propriul cabinet de prin anii ’90. Cam cum procedează şi DNA-ul la noi, care ţine dosarele la dospit ca să le folosească atunci când primesc ordinul de a ataca un indezirabil.
Candidată cu şanse majore la preşedinţie, Marine Le Pen, este acuzată la rândul său că a pus pe o reţea de socializare imagini cu execuţii ale ISIS, ceea ce i-ar putea aduce o condamnare penală. Până atunci, este executată de Parlamentul European, care-i ridică imunitatea.
Când am văzut cu toţii deja sute de execuţii ISIS în ultimii ani, care circulă fără oprelişte pe toate mediile de socializare, este evident că vor să o împiedice, ca şi pe Fillon, să poată candida la preşedinţia Republicii.
În schimb, precum Venus din spuma mării, a fost scos peștișorul Macron, un politician socialist mediocru, fost bancher de investiţii, omul de încredere al caracatiţei transnaţionale.
Spaima Sistemului este ca avalanşa conservatoare din SUA să nu facă praf construcţia noului URSS occidental – UE – plămădit pe modelul prefigurat de Hitler cu sprijinul Cartelului petrolului şi medicamentelor, din care făcea parte inclusiv colosul IG Farben.
Un imperiu în care Centrul să conducă provinciile prin gaulaiteri.
Dar UE este în derivă completă după Brexit şi victoria lui Trump din SUA, care a suflat vânt în pânzele celor care văd destinele ţărilor lor în paradigma naţională specifică, lumea europeană fiind sătulă de asaltul ideologic al corectitudinii politice susţinută de marii filantropi corporatocraţi cu miliarde de euro, de dezastrul economic lăsat în urmă de politicile neoliberale, de speculaţiile bancare, evaziunea fiscală a corporaţiilor ce au pauperizat populaţia occidentului, volatilizând clasa de mijloc, micile afaceri şi locurile de muncă din fabricile ce au fost mutate în Asia.
Potrivit Oxfam, cei mai bogaţi 8 oameni ai lumii, în frunte cu fondatorul Microsoft, Bill Gates, deţin o avere de 426 de miliarde de dolari, cât deţin cei mai săraci 50% din populaţia Terrei. Adică 3.6 miliarde de oameni. Acestea sunt datele oficiale. Neoficial, datorită faptului că magnații lumii își ascund bogățiile prin diverse tertipuri (de aceea, de pilda, familia de bancheri Rockefeller nu apare în clasamente) lucrurile stau infinit mai jalnic.
Cum poţi controla lumea? Investind în Marea Revoluţie.
Viul comunităţilor şi al naţiunilor a fost sufocat de ani de zile prin grupusculele revoluţionare (ONG-urile “Soros”) care au avut proiecte, programe şi au făcut lobby la vârful puterii, având de partea lor şi presa acaparată de Sistem. Ele impun agenda publică şi au capacitatea de a manipula strada în SUA şi în Europa, dar am văzut, prin Primăvara Arabă, cum au fost destabilizate statele din Orient şi N. Africii.
În România este şi mai grav, întrucât ONG-urile Soros au cuplat cu serviciile secrete şi procuratura, făcând un pol de putere politică incontrolabil dpdv democratic, ce a fost şi este în slujba intereselor corporatocraţiei bancare şi luptă împotriva democraţiei elective.
Nu este deloc întâmplător că în Piaţa Victoriei cea mai mare parte dintre manifestanţi proveneau din aceste structuri supra-naţionale, iar directorul german al Raiffeisen a fost şi el prezent, lângă angajaţi, la proteste.
Cum ne croim, ca stat, viitorul în UE? Nu ştim nici până acum, nu există un răspuns serios al experţilor (dar mai avem experţi?) la dinamica incontrolabilă a configurării europene. O Uniune Europeană cu mai multe viteze, în care să fim parte a unei periferii “slabe”, este singura varianta “de lucru” la această ora, cu diverse nuanţe.
Desconsideraţi de nucleul tare “Germania-Franţa”, lipsind din grupul ţărilor de la Visergrad format din fostele state comuniste, dar care au vechi interese istorice comune – Mitteleuropa – şi care s-au opus curajos directivelor Germaniei (multiculturalism) ca şi politicii ideologice a vechii administraţii Obama, România este pe nicăieri, lipsa de clarviziune şi obedienţa totală faţă de Bruxelles şi faţă de Washingtonul administraţiei Obama au sugrumat orice proiect independent, care să ţină cont de circumstanţele geopolitice. “Experţii” noştri, ca şi presa Sistemului, încă se lupta cu “populiştii” şi “iliberalii” Trump, Fillon, Le Pen, Orban, Kaczynski, Duda, Erdogan sau Putin.
Singura politică externă a României este NEGAREA REALITĂŢII şi susţinerea politicilor corporatocraţiei.
Interesul naţional este demonizat şi proiectat ca aparţinând zonei “ştirbe” a societăţii. “Elitele” sunt aceleaşi care stăteau la masă cu stalinistul Silviu Brucan şi luau notiţe, în sediul GDS de pe Calea Victoriei, iar cei mai tineri, care au fost crescuţi în pepinierele lor, nu diferă cu nimic de mentori.
România este în acest moment un stat muribund, cu o demografie în colaps şi cu aproape toate resursele de iniţiativă blocate.
Autor: Iulian Capsali
Sursa: Iulian Capsali