Acum Islanda se pregătește din nou de o revoluție financiară – un raport parlamentar sugerează că doar banca centrală să aibă monopolul asupra creării de masă monetară, scrie La Tribune. În actualul sistem, de fapt băncile comerciale creează masă monetară, acordând împrumuturi la discreție. Banca centrală poate încuraja sau descuraja această politică, în special prin stabilirea dobânzilor de referință. Numai că nimic nu garantează că aceste semnale ale băncii centrale vor ajunge și vor fi ascultate de băncile comerciale. Cu alte cuvinte, băncile împrumută fără nicio restricție atât timp cât există cerere și restrâng împrumuturile când cererea se reduce, iar statul trebuie să intervină mereu când goana dupa profit creează dezechilibre.
Este și cazul zonei euro, unde Banca Centrală Europeana s-a decis, după îndelungi ezitari ale Berlinului, să tipărească 1,14 miliarde de euro și să-i injecteze în economie, pentru a redresa politica de creditare a băncilor.
Islanda ”fiind un stat suveran și cu o monedă independenta, este liber să reformeze sistemul sau monetar actual care este instabil și sa creeze unul mai bun”, se arată în raportul parlamentar. Doar Banca Centrală va avea monopol asupra emiterii de monedă în acest nou sistem. Banca Centrală va emite monedă și va oferi împrumuturi băncilor comerciale, de unde banii vor fi împrumutați mai departe persoanelor fizice și companiilor. Tot Banca Centrală va emite monedă pentru a acoperi majorarea cheltuielilor publice sau pentru ca statul să facă față reducerii impozitelor.
Sistemul presupune crearea a două tipuri de conturi la Banca Centrală. Primele sunt conturile de tranzacționare – depozitele companiilor si persoanelor fizice, care nu vor mai produce dobândă, însă care vor fi garantate sută la sută. Băncile comerciale nu vor avea dreptul să modifice sumele din aceste conturi.
Urmează ”conturile de investiții”, care pot fi investite de bănci și care vor fi blocate pe perioade determinate. Companiile si persoanele fizice vor putea transfera sume din conturile de tranzacționare în cele de investiții. Băncile le pot propune celor care-și asumă acest risc o serie de beneficii. Ce se încearcă este stabilirea unei granițe între masa monetară totală și credite. Riscul creditelor nu dispare, însă este limitat de această obligație a bancilor de a nu împrumuta decât banii din conturile de investiții.
Se consideră ca prin acest sistem se vor evita psihozele legate de falimentul unor bănci și cozile uriașe la ghișee, însoțite deseori de proteste. Totodată va dispărea și garanția implicită din partea Băncii Centrale de care beneficiază băncile mari.
Dezavantajul pentru economie este că acest sistem nu va permite acordarea de credite mari, iar aceasta poate duce la reducerea creșterii economice. Însă, scrie La Tribune, o parte dintre parlamentarii și finanțiștii islandezi preferă o creștere constantă de 2% în locul unor creșteri spectaculoase urmate de reduceri pe masură ale PIB-ului. Pe de altă parte, nu poate fi garantat ca investițiile pe termen lung nu vor fi finanțate prin multe credite pe termen scurt, o cauză a crizei din 2007-2008.
Raportul parlamentului a fost trimis deja premierului islandez, care urmează să decidă dacă îl va lua în calcul sau nu. O măsură similară propusa în SUA în timpul marii crizei financiare din anii 1930 a fost mult diluată înainte de a fi pusă în practică. Prin urmare, Islanda, cu o piață de doar 350.000 de locuitori, ar putea fi primul stat care să experimenteze o asemenea revoluție.
Autor: R. C.
Sursa: Cotidianul