Dacă mă surprinde ceva cu adevărat nu este cererea lui Iohannis privind demisia Vioricăi Dăncilă, ci faptul că nu i-a cerut şi lui Benjamin Netanyahu să-şi dea demisia din funcţia de Premier al Israelului! Nu aşa spunea Iohannis despre vizita lui Dragnea în Israel, că avut „înţelegeri secrete cu evreii”? Şi atunci, de ce doar Dăncilă să-şi demisia?
Dar, toţi cei care am crezut că Iohannis este incapabil să se enerveze trebuie să recunoaştem că ne-am înşelat. O demosntrează cu vîrf şi îndesat această declaraţie a sa, prin care spune că-i retrage încrederea Vioricăi Dăncilă şi solicită demisia acesteia. Lipsite complet de conţinut juridic, ambele idei nu sînt altceva decît expresia unei enervări teribile după ce Primul ministru i-a dat cu tifla atît în legătură cu vizita din Israel, cît şi cu acel refuz de a se duce la medierea unui conflict inexistent.
Răspunsul la întrebarea: de ce s-a expus Klaus Iohannis acestei situaţii penibile poate fi înţeles doar dacă ne amintim de Traian Băsescu, cel pe care Iohannis pare că ar vrea nu numai să-l copieze, dar este dispus chiar să-i repete aventurile. Astfel, ne amintim că şi Traian Băsescu a cerut demisia premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, escaladînd conflictul cu acesta pînă cînd, în 2007, a trebuit să se vadă suspendat! Înconjurîndu-se de foştii PDL-işti şi de slugile lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis este, probabil, sfătuit de aceiaşi oameni să facă aceleaşi gesturi pe care le-a făcut Traian Băsescu atunci cînd nu i-a convenit Guvernul votat de Parlament. Chiar dacă nu-l credeam pe Iohannis capabil de prea multă raţiune în luarea unor decizii, mă aşteptam, totuşi, ca în situaţii speciale, dramatice, de risc major, preşedintele „să nu pună botul”, cum se zice în popor, la astfel de sfaturi iresponsabile şi să manifeste măcar puţină prudenţă. Noi l-am avertizat încă de la începutul mandatului despre acest risc la care s-a expus prin atragerea alături de dînsul a oamenilor din siajul lui Băsescu, dar Iohannis n-a vrut să ţină cont de asta!
Astfel, cum este posibil ca însuşi Preşedintele României, despre care Constituţia spune la art. 80, al. 2 că: „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”, să nu-şi dea seama că, prin retragerea sprijinului pentru Viorica Dăncilă şi cererea demisiei acesteia, tocmai încalcă această Constituţie?
Să revedem cîteva articole din Constituţia României, pe care Iohannis trebuia să le cunoască şi să le respecte, indiferent ce i-au spus consilierii lui:
Ce aflăm din acestea? Să facem o sinteză chiar şi pe înţelesul cuiva care nu prea are această capacitate:
– Preşedintele României nu îl poate demite pe primul-ministru
– Votul de încredere pentru Guvern îl dă Parlamentul, nu Preşedintele României. Pe cale de consecinţă, nici retragerea încrederii nu este de competenţa Preşedintelui, ci a Parlamentului
– Pentru activitatea Guvernului nu există nici o responsabilitate a Preşedintelui, Guvernul răspunzînd doar în faţa Parlamentului
– Demiterea Guvernului este apanajul strict al Parlamentului, care-i poate retragere încrederea doar prin moţiune de cenzură
– Guvernul, deci şi Prim-ministrul, are obligaţia să se prezinte în faţa Parlamentului atunci cînd i se solicită prezenţa, însă Constituţia nu prevede o astfel de obligaţie la solicitarea Preşedintelui.
Tot Constituţia este cea care defineşte şi relaţiile dintre Preşedintele României şi Guvernul României. Astfel, la art. 86, se precizează că „Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”. Cu alte cuvinte, dacă era interesat, Iohannis (potrivit art. 87 din Constituţie) putea chiar să participe la o şedinţă de guvern şi acolo să-şi spună punctul de vedere şi să ceară ce considera de cuviinţă. Că vrea să-l vadă pe Prim-ministru neapărat la Cotroceni pare a fi doar o chestiune de orgoliu, ceea ce nu este deloc în regulă, mai ales că „medierea” dintre BNR şi Guvern s-a dovedit a fi doar un pretext, din moment ce ambele instituţii au negat existenţa unui conflict între ele!
Aşadar, oricum ar întoarce-o, Iohannis nu are nici o scuză pentru aceste declaraţii iresponsabile care sînt complet în afara Constituţiei României! Aici nu este vorba despre Viorica Dăncilă (pe care, la urma urmei, nu eu am desemnat-o pentru a ocupa funcţia actuală), ci de Prim-ministrul României, iar Klaus Iohannis, că vrea sau nu!, trebuie să-l trateze conform prerogativelor pe care i le conferă Constituţia, nu conform declaraţiei lui de acum cîţiva ani, cînd spunea că vrea „Guvernul Meu”!
Dar, ceea ce amplifică la maxim gravitatea acestor solicitări neconstituţionale din partea lui Klaus Iohannis este declaraţia sa de acum cîteva zile, cînd, fără să gîndească o clipă, a spus: „Nu știu care sunt dedesubturile acestei abordări, cine știe ce înțelegeri secrete face domnul Dragnea acolo cu evreii”! Neamţ fiind şi autodeclarat ca moştenitor al „Grupului Etnic German” (care a fost o organizaţie fascistă) din partea FGDR, organizaţie pe care a condus-o ani de zile, Klaus Iohannis trebuia să sufle şi în iaurt cînd vorbeşte despre „evrei” în aceşti termeni peiorativi, mai ales cînd este vorba despre o întîlnire dintre Premierul României şi Premierul Israelului! Cu atît mai mare trebuia să fie prudenţa, cu cît se ştie că această declaraţie a fost făcută în curtea societăţii Aerostar SA Bacău, firmă în care între asociaţi este şi firma ELBIT din Israel!
Dacă, aşa cum se spune, Iohannis a declanşat în aceste zile campania electorală pentru al doilea mandat şi voia s-o înceapă spectaculos, printr-o demisie pe care s-o ceară cuiva, avea la îndemînă pe birou o solicitare venită de la ministrul Justiţiei Tudorel Toader: aceea a Laurei Codruţa Kovesi! Atunci s-a opus, deşi multe voci spun că era obligat să îndeplinească formal solicitarea lui Toader, punîndu-se singur în faţa unui posibil conflict constituţional!
Iohannis a încurcat, însă, demisiile şi s-a gîndit că este mai în folosul său să ceară demisia Vioricăi Dăncilă pentru că ar avea „înţelegeri secrete cu evreii”, în loc să ceară demisia Codruţei Kovesi, care avea „înţelegeri secrete cu SRI”!
Autor: Ion Spanu
Sursa: Cotidianul