Site icon gandeste.org

Întîiul sfătuitor al ţării

Prima fază a preşedinţiei sale a fost marcată de joaca pe reţelele de comunicare socială, unde, din cînd în cînd, a postat mesaje scrise de alţii. Mai avea puţin şi ţinea şi şedinţele CSAT pe facebook, linkedin şi twitter! În urma rezultatelor spectaculoase ale acestei etape, Preşedintele Iohannis a făcut un pas înainte pe drumul descoperirii valenţelor mandatului său public. Şi-a exersat îmbufnarea, ca atunci cînd s-a supărat pe paltonul pe care nu i-l lua nimeni din mînă, şi l-a aruncat pe capota maşinii sale oficiale! Mai nou, se supără, ca şi alţii, pe Ponta. Ba îl şfichiue şi îl arată cu degetul – “crede că a uitat lumea că e cercetat de DNA?!”, ba îl pune la colţ, sarcastic, după diferite întîlniri internaţionale, cum a fost cea recentă, de la Sofia: s-a dus să se plimbe în weekend!

În sfîrşit, Preşedintele Iohannis şi-a mai găsit o vocaţie, cea de sfătuitor… mă rog, Prim-sfătuitor al Naţiei. Pe care cum îl apucă, îl şi sfătuieşte! Pe acelaşi Ponta, bunăoară, cam o dată, de două ori pe lună, îl sfătuieşte să-şi dea demisia, iar mai nou a găsit de cuviinţă că acelaşi sfat i-ar veni ca o mănuşă şi vicepremierului Oprea; omul salvator al politicii româneşti care, de presat ce este, sub greutatea răspunderilor “naţionale”, nici la privată nu poate să meargă fără coloană oficială!

Mai mor oamenii, nu-i aşa! Iar, gropile, cîtă frunză şi iarbă ale asfaltului cu care este dotată minunata noastră capitală, nu fac parte din dosarele de “securitate naţională” de care răspunde înaltul demnitar, aşa că nu e treaba lui cine şi cum îşi rupe gîtul pe străzile Bucureştilor, pe unde coloana sa de vehicule motorizate, perfect legală, se antrenează pentru formula I, ca nu cumva timpul “Nepreţuitului” să fie risipit de ameţiţii de bucureşteni fîţîitori pe străzi, aiurea-n tramvai, fără nici o treabă cu interesul naţional!!!

Ei bine, ceva trebuia făcut cu Oprea? N’est pas? Ba, spa! Aşa că Preşedintele Iohannis l-a chemat, cam peste vreo săptămînă după ce a făcut boacăna, şi ce credeţi că i-a făcut? I-a dat un sfat!!! Cum, care sfat? Cel cu demisia, de care Preşedintele nostru, al tuturor cetăţenilor acestei ţări, s-a legat sufleteşte, atît de mult! Observatorii atenţi şi “comentanţii” exerciţiului prezidenţial iohannisian prevăd că, după ce o să termine de sfătuit “copiii teribili” ai Guvernului României, este de aşteptat ca întîiul stătător să îşi extindă activitatea de sfătuire şi asupra altor instituţii şi personalităţi. Ar putea sfătui Parlamentul care, fie vorba între noi, calcă în gropi de la o lege la alta, ori Curtea Constituţională, ori DNA-ul, CNA, Consiliul Concurenţei, Primăria din Găeşti, ba chiar şi pe baba Safta, pierdută cum e în meandrele concretului şi prin îmbulzelile de la moaştele tuturor sfinţilor, plictisiţi să mai stea cuminţi în calendar şi scoborîţi cu toţii în racle, întru miluirea turmei mioritice!

Care va fi următoarea etapă a mandatului prezidenţial, nimeni nu poate nici bănui, măcar! Nu pentru că ar avea prea mult timp liber la dispoziţie, dar aşa, de dragul exerciţiului, l-am ruga, totuşi, pe Preşedintele Iohannis, să ceară de undeva, de pe la vreun consilier, ori de la biblioteca Cotrocenilor, cărţulica aceea pe coperţile căreia scrie Constituţia României; eventual, e bună şi varianta în limba germană! Cu creionul în mînă şi un caiet de noţiţe alături, l-am ruga pe Preşedintele nostru să citească buche cu buche ce stă scris pe acolo, măcar la capitolul Preşedintele României. Ar fi mare nevoie să afle că instituţia al cărui rol l-a luat în primire, cu mandatul majorităţii cetăţenilor acestei ţări, nu este nici agenţie de turism inter-ţări, nici oficiu de sfătuire a cetăţenilor ţării, nici scenă pentru reprezentaţii de modă, de îmbufnare, ori sarcasm, ci o instituţie a puterii executive!!!!

În numele mandatului primit şi al atribuţiilor, clare, stabilite de Constituţie, Preşedintele României FACE, are obligaţia să facă, tot felul de lucruri care ţin de atributele puterii executive ori de altele care i-au fost date în legătură cu celelalte puteri ale amărîtului nostru de stat, cum ar fi cea legislativă şi judecătorească. La o reflecţie mai inovativă asupra textului Constituţiei, Preşedintele ar putea descoperi că are mijloace să suspende sau chiar să obţină demiterea unui membru al Guvernului, fără să-i mai dea sfaturi ori să se roage de cel în cauză!!! Oricum, are mijloace de a crea presiune politică asupra Primului Ministru pentru a forţa retragerea unui mandat ministerial, mult dincolo de “rugăminţi” şi “sfaturi”.

Cît despre ciondănelile cu Ponta pe marginea acţiunilor internaţionale, de cînd e România, Românie, nu s-a mai pomenit spectacolul de bîlci, sinistru, pe care cei doi “înalţi demnitari” l-au dat în faţa ţării şi a lumii întregi!!! Acuzaţiile reciproce de exercitare frauduloasă ori lipsă de exercitare a mandatului internaţional sunt fără precedent în zbuciumata noastră istorie şi, chiar dacă, pe fond, nu au substanţă mai multă decît o gîlceavă de chivuţe care şi-au pus fustele în cap, arată dincolo de orice îndoială rezonabilă că cei doi sunt la ani lumină de înţelegerea responsabilităţilor publice pe care le exercită, de înţelegerea limbajului şi a comportamentului minim civilizat cerute de exerciţiul unei funcţii publice, de prevederile Constituţiei care le-a încredinţat, în diferite forme şi soluţii de cooperare, planificarea şi exerciţiul politicii internaţionale şi de securitate a României!!!

Oricine ar fi scris ori ar mai scrie de acum înainte un text constituţional, încă întreg la minte, nu poate construi soluţii pentru ipoteza în care doi oameni de stat, la acest nivel de răspundere publică, chiar şi cînd au poziţii politice radical diferite, chiar şi cînd au păreri ori soluţii de politică internaţională şi de securitate diferite, nu vor găsi limbajul comun pentru a exercita prin cooperare funcţiile respective, aşa cum cere interesul cetăţenilor acestei ţări şi prin ei, “Interesul Naţional”. Aşa ceva nu se poate!! De la mandatul Băsescu am aflat că se poate, iar acum mandatul Iohannis face din ceea ce ar fi trebuit să rămînă o regretabilă şi de nerepetat greşeală, un obicei! Unul în faţa căruia cei cîţiva oameni ai politicii mari, din Europa şi din America, încă interesaţi de România, se închină şi dacă au trecut cumva între timp la islamism!!! Nu din evlavie, ci de Ucigă-l Toaca!!!

Autor: Cornel Codita

Sursa: Bursa.ro

Exit mobile version