Reprezentanții Institutului Geologic al României, au cerut amânarea audierilor în Parlament, întrucât participă la o întrunire internațională în care vor vorbi chiar despre exploatarea aurului și a gazelor de șist.
În schimb însă, Institutul Geologic al României a transmis deja un punct de vedere Comisiei Speciale din Parlament.
Care sunt informațiile care au ajuns pe masa Comisiei pentru Legea Roșia Montană? În primul rând trebuie spus că Institutul Geologic nu se referă la zăcământul de la Roșia Montană ca fiind unul auro-argintifer, ci îl prezintă ca un zacamânt de AUR, ARGINT, TELUR, STIBIU, BISMUT, ARSENIU, TANTAL și GERMANIU.
Institutul Geologic susține că studiile RMGC asupra versanților Pârâului Corna – în punctul în care se prevede a fi amplasat iazul de decantare – sunt bazate pe prezumții care nu țin cont de contextul geologic real.
Bazinul Văii Corna nu se pretează depozitării unei cantități atât de mari de șlam cianurat din cauza gradului intens de fisurare, a permeabilității mari a versantului stâng, care conține gresii și nu formațiuni argiloase după cum susține proiectul, dar și a caracterului parțial submers al viitorului bazin de decantare – 45 de hectare vor fi sub apă.
Actualele probleme de mediu de la Roșia Montană, legate exclusiv de poluare cu metale grele, nu se pot compara cu cele induse potenţial de o asemenea cantitate de pulberi cianurate, consideră Institutul Geologic al României.
Geologii atrag atenția că biodegradabilitatea șlamului de cianurare este estimată la 120 de ani în condițiile de climă ale zonei, față de doar 6 luni în cazul șlamurilor de flotație.
Potrivit Institutului, RMGC neagă prezența în minereu a unor cantități notabile de plumb, zinc și cupru care ar scădea recuperabilitatea aurului și argintului, ar provoca o creștere a consumului de cianură și induce producerea de șlamuri bogate în sulfocianuri.
In baza analizelor comunicate de RMGC, Institutului Geologic a constatat că au fost ignorate ca rezerve potențiale 161 de tone de Telur, 49 de tone de Germaniu, 172 de tone de Seleniu, 116 tone de Tantal, 777 tone de Titan, 1220 tone de Stibiu, aproape 30 de mii de tone de Zinc și până la 129 milioane de tone de feldspat potasic.
Cianurarea integrală a minereului, propusă de actualul proiect RMGC, este deci din start exclusă ca soluție tehnică din moment ce ar conduce la pierderea cuprului, dar şi a unor importante cantităţi de stibiu, germaniu, tantal (materii prime critice, conform definiției europene), telur, zinc (materii prime foarte importante din punct de vedere economic conform normelor europene) şi uriaşe cantităţi de feldspat potasic (adular) considerat a fi economic important de Uniunea Europeană.
Institutul Geologic al României susține că selectarea de către RMGC a tehnologiei care prevede doar recuperarea aurului și argintului se poate extinde și la alte proiecte miniere similare fapt care ar priva ţara noastră de avantajul de a fi primul producător potenţial de stibiu, teluriu şi germaniu din Europa.
Pe de altă parte, odată aprobat acest proiect, alți dezvoltatori vor putea cere, în mod firesc, să li se admită aceleaşi standarde de mediu. In aceste condiții s-ar putea ajunge la aproape trei mii de hectare de bazine de decantare a şlamurilor cianurate doar pentru zăcămintele cunoscute din Patrulaterul Aurifer din Munţii Apuseni.
Reacția RMGC: Folosirea metodei cianurației prezintă gradul cel mai mare de siguranță pentru mediu și pentru sănătatea oamenilor.
Potrivit RMGC, tehnologia prin cianurație a fost aprobată de Comisia Europeană prin Directiva 21/2006, privind managementul deșeurilor din industria extractivă, care prevede ca limita maximă a concentrației de cianură admise la deversarea în iazul de decantare să nu depășească 10 miligrame la litru. Proiectul minier de la Roșia Montană prevede o concentrație de doar 3 miligrame la litru – media lunară în iazul de decantare.
RMGC susține că planul de management al cianurii pentru proiectul Roşia Montană a fost elaborat în conformitate cu Codul Internaţional de Management al Cianurii pentru industria minieră auriferă. RMGC este prima semnatară din Europa a acestui Cod și este auditată periodic pentru conformitatea cu standardele Codului.
Reprezentanții RMGC afirmă că s-au întâlnit cu toate persoanele care au propus tehnologii alternative, inclusiv cu autorul brevetului care propune utilizarea de tiosulfat și a studiat cu atenție tehnologiile propuse. Din păcate, susține RMGC, aceste tehnologii vehiculate fie nu ar fi aplicabile tipului de zăcământ de la Roșia Montană, sau sunt tehnologii concepute doar pe hârtie sau în laborator. RMGC consideră că aceste tehnologii nu ar avea aplicabilitate industrială, nefiind testate și confirmate nici măcar la scară pilot și nici nu sunt implementate în vreun alt proiect minier de extragere a aurului nicăieri în lume.
Sursa: Europa FM