„Victorie de etapă” strigă voios parlamentarul Remus Cernea despre adoptarea tacită a iniţiativei proprii de înlocuire a orei de Religie cu ora de Etică şi cultură civică. Probabil n-a auzit sforăiturile deputaţilor, care visând fiecare la prezidenţiabilul său (sau să scape de DNA), au abandonat total rutina legislativă organică. Mirat de asemenea minune, m-am grăbit să văd ce se întâmplă. Deh, noi, “îndoctrinaţii” “antiştiinţifici”, avem obiceiul de a studia minunile. Şi am aflat aşa:
1. Voioşia domnului Remus Florinel Cernea va ţine cât sărbătoarea Floriilor în post. Cu trei avize de respingere, de la trei Comisii Parlamentare care veghează pe subiect (Învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; Consiliul economic şi social; Comisia pentru drepturule omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale) Senatul, în calitate de Cameră decizională va avea toate motivele să o respingă.
2. Remus Cernea, ca şi alţi anti-cruciaţi (de pildă prezidenţiabila Monica Macovei, dar nu insist, poate am să revin), ar avea mare nevoie de o documentare serioasă în privinţa religiei. Asta pentru a nu mai motiva acţiuni legislative inchizitoriale prin prejudecăţi religioase sau, şi mai grav, prin generalizarea unor cazuri izolate. Citiţi expunerea de motive a legii şi veţi avea dovezi clare. Un exemplu ar fi chiar peroraţia în ton stalinist pe tema celor 6 zile ale creaţiei, care vădeşte o totală necunoaştere ştiintifică a subiectului (teologia este ştiinţă academică totuşi, sper să nu viseze cineva iar scoaterea ei dintre ştiinţe).
3. Sfatul meu civic şi dezinteresat către domnul deputat şi către alţi luptători anti-religioşi este să nu intre în capcana transformării democraţiei şi libertăţii de conştiinţă în dictatură anti-religioasă. Introducerea unei etici noi şi obligatorii, care sună a sincretism ateisto-religios, e totuna cu lagărele de muncă forţată ale stahanovismului. A elimina însă o altă materie din trunchiul comun, în mod securist, fără nici un argument sustenabil, ci doar manipulând termeni ai trecutului (îndoctrinare, viziune antiştiinţifică, homofobie) şi, în egală măsură, recomandări europene, legi, principii şi opinii personale, este doar o dovadă a faptului că sofismul este unealta intoleranţei, iar dictaturile încep în numele libertăţii, fie ea şi de conştiinţă. Dar dacă până şi Sinodul Vaticanului are dificultăţi în a actualiza principiul că un creştin urăşte păcatul, dar iubeşte pe păcătos, ce aşteptări să mai am de la anti-cruciaţi în a înţelege că creştinii nu sunt homofobi (regret devierile violente şi extremiste), dar au dreptul la libertate de conştiinţă?! Sau că dialogul dintre Stat şi Biserică nu-i tot una cu partizanatul politic, iar creaţionismul şi evoluţionismul (religia şi ştiinţa) nu sunt antinomice. De fapt, evoluţioniştii spun că religia este o achiziţie culturală, dar, cum constata un confrate al meu de la Paris, Răzvan Ionescu, e de neînţeles cum unii nu o au. Sau o au în sens negativ, ca un fel de anti-cultură. De altfel, o gafă frecventă a anti-religioşilor e să acuze religia pentru lipsa de educaţie religioasă şi să forţeze impunerea unilaterală a punctului lor de vedere. E ca şi cum ai fugi de medicină şi n-ai mai vrea să te însănătoşeşti, doar pentru că există malpraxis sau boli.
4. Apropo, domnule Cernea, e frumos să ne consideraţi pe noi, cei credincioşi, nişte îndoctrinaţi sau antidemocraţi, iar apoi să ne chemaţi la vot? Nu uitaţi că, printr-o greşeală a premierului, aţi devenit consilier personal al acestuia şi apoi parlamentar, pe voturile credincioşilor, care vă şi plătesc pentru a-i reprezenta. E jenant să folosiţi democraţia pentru a genera ură religioasă, culmea, creştinismul fiind religia iubirii. Până şi Hristos vă învaţă democraţie, arătând că ar trebui să avem cu toţii loc sub soare.
5. Inducerea sentimentului că elevii sunt băgaţi cu forţa la religie este o grosolănie. Ca şi încercarea de a damna predarea religiei în sens formativ, numind-o predare confesională. Religia este în trunchiul comun dar participarea se face cu acceptul părinţilor. Spiritul legii actuale recomandă participarea, în ideea ca fiecare copil să cunoască valorile identitare ale propriei familii. Oricui s-ar simţi lezat i se permite să nu participe. În plus, invocarea caracterului privat al datelor personale în expunerea de motive e iar o cruntă manipulare. Părinţii sunt cei care, în acord cu cadrele didactice, decid cultul studiat. N-am văzut plângeri ale părinţilor că odraslele ar studia un alt cult decât cel dorit.
6. Desigur, există gafe şi de partea cealaltă. Cazurile izolate şi cam perimate din expunerea de motive ar trebui să sugereze autorităţilor că de la Religie se aşteaptă mai mult decât de la celelalte materii, tocmai pentru că ea invită la desăvârşire. Chiar Scriptura atrage atenţia că din pricina deviaţiilor religioase însăşi religia va fi hulită. Iar fanatismul, extremismul şi habotnicia sunt cele mai bune argumente că educaţia religioasă nu trebuie lăsată la voia întâmplării, lipsa ei putând alimenta chiar violenţe şi acte teroriste. Dincolo de toate acestea, tonul în care anti-cruciaţii îşi motivează acţiunile confirmă un studiu mai vechi al fundaţiei Soros. Anume că ateii sunt mai intoleranţi decât cei religioşi. Aşa că aş fi mai reţinut în a transforma religia în duşmanul naţiunii. N-ar face decât să se confirme că vulpea lui Remus (sic!), când nu ajunge la strugurii unei voci puternice în societate (cultele), susţine că-s acri. Plus că ar devoala miza reală: “îndoctrinarea” cu Adevăr (nu cu credulitate) creşte rezistenţa la relativismul consumist şi hedonist. Adică nu te lasă să devii spălat pe creier.
Autor: Eugen Tanasescu
Sursa: Adevarul.ro