Ioan Sabău Pop, membru al Forumului Transilvania Furată: Forumul îşi propune să sensibilizeze autorităţile publice legat de un lucru foarte important: restituirile de proprietăţi de după 1989, care sunt de mai multe feluri: legale, nelegale şi imorale, multe de natură penală şi care şubrezesc puterea statului român; după unele estimări, prejudiciul creat este de aproximativ 60 de miliarde de euro. Am reprezentat entităţi ale statului român în calitate de avocat, am obţinut soluţii controversate: am câştigat la Botoşani şi Prahova, la Mureş – şi am pierdut la Constanţa pe aceeaşi idee juridică. Am readus 46.000 ha statului român –pădure şi păşune.
Ca urmare a Tratatului din 1947 de la Versailles, statul român a fost obligat să promulge Decretul 228 din 1948, iar prin Convenţia de armistiţiu din septembrie 1944 a fost obligat să ia următoarele măsuri în materie de proprietate: toate bunurile, toate activele patrimoniale ale persoanelor care au fost declarate inamici ai aliaţilor şi statului, asociaţiile de orice fel care au desfăşurat activitate fascistă, cum a fost de pildă Forumul German, toate aceste proprietăţi au fost deci preluate de statul român, înfiinţându-se CASBI, casa de administrare a acelor bunuri. Ei bine, acest decret a fost considerat, culmea, decret comunist!
Am rezolvat şi o altă problemă: legea era în aşa fel făcută că în procese puteau participa doar cei care solicitau, comisiile judeţene şi locale, dar nu şi Regia Naţională a Pădurilor sau reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice. Acum au drept procesual, dar avem situaţia de la Arcuş, de la Braşov (Muzeul Judeţean) şi Ministerul Culturii refuză să intre în asemenea litigii, cică le e frică de DNA! Ei n-au reuşit să înţeleagă că semnează de data aceasta pentru readucerea unor valori în patrimoniul statului… La Bihor, unde preşedintele CJ a intrat în proces, a câştigat. Consiliera juridică de la Prefectura Mureş ia 11 lei pentru deplasare, dar dacă îţi iei crucea şi o duci, ai şanse.
Există o inexplicabilă letargie a autorităţilor publice din cadrul Guvernului, care refuză să se implice în această mare acţiune vizând proprietatea acestei ţări.
În premieră: lista cu optanţii despăgubiţi
Marcel Bărbătei, membru al Forumului Transilvania Furată: Aducem aici în atenţie un document de o importanţă excepţională, care poate rezolva o mare problemă: un tabel cu aproape 800 de poziţii ale grofilor, ale optanţilor care au preferat să stea în străinătate şi să ia banii de la statul român prin reforma lui Ferdinand, care a ţinut cont de toate tratatele internaţionale. Avem numele, teritoriile, localităţile pentru care s-au plătit sume imense, avem tabelul cu sumele care s-au plătit pentru fiecare proprietar în parte. De aici încolo poate să înceapă orice. Toate procesele din România prin care urmaşii grofilor, conţilor şi altora şi-au dobândit proprietăţi în România ilegal sunt pasibili de pedeapsă, inclusiv judecătorii care din prostie sau nevolnicie au dat sentinţele contrare legii. Este o copie, o punem la dispoziţia autorităţilor. De doi ani de zile am somat statul român să creeze un comitet de verificare a acestor retrocedări, nimeni n-a venit să ne întrebe absolut nimic! Sunt rapoarte care au ajuns pe masa decidenţilor politici şi n-au luat nici o măsură. E timpul să plătească! Să plătească şi cei care eventual n-au trimis rapoartele. Aceasta este o formă de jefuire a României care a ajuns la cote nebănuite, plus jaful prin concesiune, s-au concesionat teritorii imense unor firme de apartament cu un singur angajat; cei care au acţionat mai mult în zona Ardealului sunt de la Gazprom, de la MOL şi de la Grupul NIS, toate subsidiare ale Gazprom. Dincolo de aceste concesiuni pe 99 de ani, avem un jaf al resurselor, statul nu primeşte aproape nimic de pe urma acestora, apoi jaful prin asociaţii şi composesorate, o clică de foşti şi actuali primari au reuşit să pună mâna pe asociaţiile, obştile şi composesoratele mai multor localităţi – ar fi vorba de peste 2.000 de localităţi din România. Scopul preluării acestora – fondurile europene, subvenţiile care n-au ajuns la adevăraţii proprietari, circa trei miliarde de euro anual pe acest tip de jaf (Peste 100.000 de ha sunt preluate de către un domn, Bogdan, care apare în calitate de salvator al pădurilor, care a preluat composesorate nenumărate din Arcul Carpatic prin nişte metode foarte dubioase, cu morţi şi răniţi – şi a început exploatările la ras. Este omul lui Valeriu Stoica. Acest domn ia un miliard şi patru sute de milioane lei vechi de la fiecare composesorat pe care-l păstoreşte). Am chitanţele cu privire la jaful din pădurile Transilvaniei, cum se taie la ras, unde se duc şi cum se spală şi se albesc aceşti bani, asta în vreme ce sate întregi sunt nenorocite. Mafia este foarte bine organizată. Mafia retrocedărilor e condusă parţial de la Budapesta, condusă parţial din România şi condusă parţial cel mai probabil de la Moscova. Interesant este că la Nadăş, satul care fusese sechestrat de DNA, a reînceput ofensiva împotriva oamenilor, se vrea din nou pădurea, iar procurorii care puseseră sechestru acum un an au fost scoşi din schemă, mutaţi la Suceava, avansaţi etc. Nu ştiu ce face DNA, cred că cineva a dat un ordin stop joc. Munţii Bihorului se retrocedează, cineva a venit la o doamnă judecătoare din Aleşd, i-a prezentat un act unde n-a pus o virgulă unde trebuie la iugăre şi au ieşit63.000 ha, totul într-o sigură şedinţă. Judecătoarea stă bine merçi şi n-o deranjează nimeni, cu vilă somptuoasă şi maşini scumpe la dispoziţie. La Valea Mare din Covasna s-a luat toată pădurea, primarul n-a luptat deloc. Singurul sat românesc de-acolo, după ce a trecut suferinţa teroarei horthyste, a ajuns mai rău acum din pricina unui urmaş al unui criminal de război al fostului prefect de Mureş, Sándor, l-am descoperit pe lista Tribunalului Poporului. Se ştiu aceste lucruri, e vorba de comisiile din Covasna, din Harghita, degeaba vin prefecţii sau foşti prefecţi să spună ce români sunt, din moment ce ştiau toate aceste lucruri şi au făcut jocurile cu UDMR.
Ioan Sabău Pop: La Topliţa, pentru aşa-zisul urmaş al lui Urmánczi a semnat primarul de atunci…
Marcel Bărbătei: Păi, Urmánczi este pe lista asta, nu avea dreptul să primească nimic, poate fi întrebat fostul primar ce rol a avut în aceste retrocedări, poate fi întrebat ce negocieri au fost între el şi Florea când au stat la masă după ce s-au cedat cazărmile din Mureş.
Ioan Sabău Pop: Acolo e clar, primarul cu comisia locală au vina acestor restituiri, cu imobile din centrul oraşului, deci problema este la autorităţi, dar şi la judecători, care nu cunosc acte normative care au produs consecinţe, începând cu reforma agrară din 1921. Optanţii sunt despăgubiţi toţi de statul român, chiar dacă se descoperise că unii îşi amanetaseră proprietăţile pentru împrumuturi din bănci, fără să le plătească. Aia era de fapt a doua despăgubire pe aceleaşi terenuri, iar cea de-acum este a treia. S-au dat atunci 3,48 tone aur, plătiţi din 1927 până în 1937, şi România a renunţat la despăgubirile de război, de 87 milioane de dolari, datorate de statul maghiar, pentru a încheia acel contencios.
Mai departe, Marcel Bărbătei a explicat că după 1921 grofii şi conţii, denumiţioptanţi, care erau cetăţeni ai Imperiului Austro-Ungar, au fost somaţi fie să îşi ia cetăţenia română pentru că teritoriul devenise al României în urma Primului Război Mondial, fie să rămână cetăţeni ai noilor state Ungaria şi Austria, urmând a fi despăgubiţi de statul român. Cei care nu au fost mulţumiţi cu sumele primite au intrat în celebrul proces al optanţilor, în care s-a stabilit suma corectă, printr-o curte internaţională de arbitraj. În consecinţă, urmaşii celor care au fost despăgubiţi nu mai aveau dreptul să primească, prin retrocedare, suprafeţele în cauză.
Bánffy a fost despăgubit cu 8 milioane în coroane aur
Marcel Bărbătei a arătat că unul dintre grofii care au fost despăgubiţi de statul român a fost Bánffy Zoltán, care, conform listei din Arhivele Naţionale, „a primit peste 8 milioane de lei în coroane aur în urma vânzării către stat a proprietăţilor deţinute în Transilvania”, evaluarea fiind făcută de către un tribunal mixt. În aceste condiţii, spune reprezentantul Forumului Transilvania Furată, retrocedările suprafeţelor către urmaşii lui Bánffy s-au făcut ilegal, acesta fiind doar unul din miile de cazuri existente în România.
„Toate lucrurile sunt puse pe tapet, autorităţile române să îşi facă datoria şi să prezinte întregii lumi ce se întâmplă de fapt. Ar trebui sancţionaţi toţi cei care au participat la acest mare jaf, începând cu judecători, cu procurori care nu şi-au făcut datoria, cu avocaţi care nu au avut verticalitatea necesară şi s-au vândut, inclusiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi cei din comisiile locale şi judeţene care au încălcat legile în vigoare”, a declarat Marcel Bărbătei.
La rândul său, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, a declarat că lista cu persoanele în cauză va fi pusă la dispoziţia DNA, el adăugând că ar trebui traşi la răspundere cei care au permis retrocedarea acestor suprafeţe: „Noi cerem să se ancheteze aceste lucruri şi să se găsească vinovaţii. Vom pune la dispoziţia DNA aceste documente pentru ca DNA să poată să pornească cercetări. O spunem şi sesizăm şi credem că DNA trebuie să se autosesizeze în acest caz, care este unul foarte grav. În caz contrar, vom ieşi în stradă pentru că nu vom avea de ales, este bogăţia acestei ţări, acestui popor şi nu ne putem bate joc de ea. Vom ieşi în stradă şi vom cere ca aceste instituţii să-şi facă datoria, de aia sunt plătite din bani publici. E nevoie ca instituţiile abilitate ale statului român să-şi facă datoria faţă de contribuabilul român şi totodată faţă de statul suveran român”.
Marcel Bărbătei: De exemplu, la mănăstirea Agapia se folosesc de reforma lui Cuza, de secularizarea averilor. Consideră că mănăstirea Agapia a devenit a statului conform secularizării lui Cuza. Este acolo o mafie întreagă, cu un avocat – nepot al lui Vlasov – care îi reprezintă pe nişte indivizi din Iaşi şi din Galaţi, iar măicuţele pierd procesele pe bandă rulantă, judecătoarele menţinând aceeaşi hotărâre: Cuza a secularizat averile mănăstireşti, omiţând să spună că Agapia, ca şi Văratic, nu făceau parte din mănăstirile închinate, aşa-zis „greceşti”. Agapia n-a fost supusă secularizării, dar pământul ei a intrat la aşa-zisele suprafeţe identificate ca pasibile de retrocedat.
Ioan Sabău Pop: E cumplit dacă facem o comparaţie: statul comunist îi recunoscuse mănăstirii Agapia 49 de hectare în proprietate, şi acum democraţii noştri nu le mai recunosc. Practic mănăstirea se face praf, sunt în executare silită pentru suma de 400 milioane onorariu pentru acest domn Vlasov, şi cu siguranţă că această sumă, pe care măicuţele n-au cum s-o plătească, s-a impus pentru a se lua proprietatea mănăstirii. La Bistriţa avem o retrocedare de26.000 ha, din care cel puţin10.000 ha sunt ilegale, pentru că ele aparţineau răzeşilor de acolo care nu mai au picătură de verdeaţă, se taie la ras, în zona Bicazului la fel; deocamdată nu există nici o dovadă scrisă, dar s-ar putea să apară aici nişte nume foarte grele, precum Virgil Măgureanu, altele din SPP, din Timişoara etc.
S-au deranjat interese de miliarde de euro, în vreme ce un glonţ costă 50 de cenţi
Mai departe, membrii Forumului Transilvania Furată au propus „să coborâm un pic şi în străfundurile pământului, pentru că se leagă aceste mafii şi converg spre acelaşi punct. Să vedem cum a ajuns aurul românesc, aurul apusenilor dat fără să ştim cât avem, cine-l exploatează şi cât încasează statul român”.
Andrei Grigorescu: Am fost până luna trecută consilier special pentru strategii şi dezvoltare la Institutul Geologic al României (IGR), consider că ce am descoperit şi tot ce s-a întâmplat în România legat de resursele minerale şi de devalizarea acestora se potriveşte perfect cu acest forum, mai ales că majoritatea acţiunilor împotriva statului român s-au petrecut în Transilvania, şi nu întâmplător am constatat că este vorba de aceiaşi oameni care acţionează şi la suprafaţă, şi în subsol. IGR este o instituţie de elită a statului român, fondată în 1906 prin Decretul regal al lui Carol I, care urma să îndeplinească atribuţiile de serviciu geologic al României. Cu toate astea, din 1990 s-au luat anumite hotărâri legate de cadrul legislativ prin care au fost scoase unele atribuţii privind identificarea resurselor României şi monitorizarea celor exploatate. În acest moment, România nu dispune nici de o strategie de descoperire a acestor resurse, şi nici de o monitorizare a celor exploatate în mod haotic. În aprilie a trebuit să încep o investigaţie legată de IGR, am fost cooptat în cadrul parteneriatului strategic al României cu Statele Unite printr-un proiect foarte important pentru ţara noastră. O ocazie unică pentru România în ultima sută de ani de a face într-adevăr ceva şi de a clarifica lucrurile. În momentul în care urma să încep investigaţiile am început să constat că aceiaşi oameni au acţionat şi în domeniul resurselor. În momentul în care a trebuit să facem o constatare, o evaluare a ceea ce s-a întâmplat acolo, am constatat lucruri groaznice. Sunt compromise toate datele strategice secrete ale României în domeniul resurselor. Din fericire pentru noi, ceea ce s-a cercetat în ultima sută de ani în domeniul resurselor minerale nu reprezintă tot ceea ce avem noi în pământ. După evaluările mele s-a cercetat cam 40% din teritoriul ţării, restul este alb, adică nu ştim ce are. În momentul în care am început să sesizez aceste ilegalităţi, toate au dus către acelaşi nume, un domn născut la Budapesta în 1931. Domnul acesta a acţionat împreună cu o anumită mafie din Cluj, cu d-l Páskány etc. Vina este a managerilor de aici, a oamenilor care au controlat, a unor indivizi care au acţionat în cadrul statului român. Am avut în ultimele luni mai multe ameninţări cu moartea, a fost ameninţată soţia, copiii, mi s-a spus că am deranjat interese de miliarde de euro şi că un glonţ costă 50 de cenţi.
Marcel Bărbătei: Investigaţia lui ar putea salva România de la plata preconizată de către anumiţi oameni care îşi doresc cu ardoare lucrul ăsta, a 4 miliarde de euro. Este vorba de celebrul proces intentat acum României pentru că o anumită firmă n-a fost lăsată să exploateze în perimetrul Apusenilor.
Andrei Grigorescu: Vorbim despre aceiaşi domni care s-au opus unui anumit proiect: ministrul Mediului, care în ultimii 20 de ani a fost tot timpul al UDMR, şi Ministerul Culturii, care a fost tot sub controlul parţial în ultimii 20 de ani al UDMR, şi anumiţi domni din cadrul Institutului Geologic, şi anumiţi miniştri; am reuşit să scot şi să transmit autorităţilor statului anumite documente şi vorbesc fără să-mi fie frică de nimeni. Vorbesc despre Emil Constantinescu, fost preşedinte al României, vorbesc despre Ecaterina Andronescu, care s-a asociat în ultima vreme – nu direct pentru jaful resurselor – ci au apărut alte probleme legate de fonduri europene vizavi de tot ceea ce se întâmplă în cercetare; am reuşit, din nefericire pentru ei, să numesc grupuri de interese. Îmi asum răspunderea, am toate documentele necesare, le-am înaintat oricum organelor abilitate, eu vorbesc aici de prejudicii inestimabile, de ceea ce a păgubit cercetarea geologică din ultima sută de ani, gândiţi-vă că au dispărut toate datele secrete ori au fost compromise.
Marcel Bărbătei: Există dovezi clare de spionaj, un administrator al unei firme care exploatează în Apuseni era în acelaşi timp şi angajat al IGR, cerea hărţile în numele firmei respective, IGR le dădea angajatului, şi după 2 săptămâni erau desecretizate. Cum se numeşte asta? Este munca de 100 de ani a geologilor români, nişte eforturi extraordinare ale statului român, care acum sunt furate efectiv din litotecă (unde sunt păstrate toate probele fizice adunate de-a lungul timpului). Cât se dă statului român, are cineva control? Serviciul geologic al statului român trebuie să monitorizeze în permanenţă cât se scoate din subsolul României, cât intră în buzunarele statului, care este redevenţa, de ce nu împărţim producţia, căci resursele sunt ale statului român, nu ale celui care le exploatează. Le scoţi şi după aceea vedem cât te-a costat munca!
Din păcate, nu există la ora asta un partener să fi venit în România să investească în explorare ori exploatare, să lucreze transparent, uite atâta scoatem, asta e partea firmei, asta e partea României – ci se creează nişte afaceri care se umflă. Tot ce se întâmplă în patrulaterul Apusenilor e opera aceloraşi câţiva indivizi. A unor oameni din România, nu a firmelor străine – a conchis Bărbătei.
Se impune instituirea unui Fond Suveran al României, după model norvegian
Andrei Grigorescu: Noi constatăm ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani şi poate mai demult, pentru că firele duc mai departe, e foarte complex şi greu de explicat. Soluţia pentru aceste probleme este crearea unui cadru legislativ ca să nu mai fim furaţi: soluţia se aplică în câteva state civilizate şi ne-a fost propusă acum 4 luni de către un partener extrem de puternic. După datele pe care le avem, România se situează în Europa pe locul 2 ca resurse după Norvegia, care de 7 ani acţionează în baza unui fond suveran, care administrează resursele, administrează monitorizarea resurselor, administrează identificarea noilor resurse şi scoaterea la licitaţie, transparent, ca poporul norvegian să poată fi în câştig. Este o ocazie unică în ultimul secol, ca un an să facem o inventariere a resurselor, să vedem ce s-a furat, ce nu s-a furat, şi împreună cu Ministerul de Externe să putem să constituim acest fond suveran al României, să devenim un stat prosper. Dar practic vorbim de aceiaşi oameni, de vecinii noştri cu capitala la Budapesta, vorbim de finanţări din Rusia pentru firme deschise în România înregistrate în Canada sau pe burse din Canada de către oameni din cadrul UDMR sau de etnici maghiari. Nu pot să cred că acestea sunt coincidenţe, nu pot să cred că în momentul de faţă, în acelaşi timp în care un proiect este blocat, se deschid altele două mult mai nocive decât Roşia Montană: Certej şi Rovina, care au primit avizul de mediu de la aceiaşi oameni în 2011 şi s-a aflat acum 2 luni că ei au avize de exploatare. La Certej, în 1979 s-a rupt iazul de decantare, au murit 89 de oameni. Şi vorbim de redeschiderea Certejului de aceeaşi firmă controlată de acel domn născut la Budapesta amintit mai înainte, şi el acţionează, tehnologic, exact în acelaşi mod ca în 1979, vorbim de Rovina, firmă controlată de acelaşi domn, unde este vorba despre arseniu, pe când la Roşia se vorbea de o eventuală cianurare; aici se întâmplă concret, vorbim de două exploatări şi de încă 6 pregătite de aceiaşi oameni, care sunt pericole imense, nu potenţiale.
Reprezentanţii Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni (FNRP), cei ai Forumului Transilvania Furată şi Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş au solicitat, la lucrările Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului, instituirea unui Fond Suveran al României, pe modelul celui norvegian, care să gestioneze şi să exploateze resursele naturale ale ţării.
„Cerem instituirea unui Fond Suveran al României care să gestioneze şi să exploateze resursele naturale ale României care nu au fost exploatate până acum. Acest model există deja în Norvegia, o altă ţară identică cu România din punct de vedere al resurselor naturale, o ţară care are un fond suveran şi care îi asigură Norvegiei o prosperitate foarte mare şi, în acelaşi timp, bugetarea învăţământului, culturii, fondului de pensii şi altor sectoare de activitate şi care a făcut din Norvegia o ţară prosperă”, a declarat Eugen Popescu, directorul executiv al FNRP.
La rândul său, Andrei Grigorescu, reprezentant al Forumului Transilvania Furată, a arătat că Fondul Suveran al României urma să cuprindă toate resursele ţării şi ar funcţiona ca o bursă: „Avem totul la vedere, ştim că avem atâţia hectolitri de petrol, de gaze, de apă, atâta cantitate de nisip, de aur, de uraniu, îi exploatăm cu cine oferă mai mult pentru statul român, exact ce face Norvegia, o licitaţie transparentă, fără nici un semn de întrebare”.
Amintind aici că firma care a primit, într-o totală lipsă de transparenţă, licenţa de exploatare de la Rovina se numeşte Carpathian Gold, vom încheia această relatare cu o întrebare pusă de d-l Grigorescu şi rămasă fără răspuns: „De ce toţi directorii Institutului Geologic Român sunt finii fostului preşedinte Emil Constantinescu?”.
Autor: Mihail Groza
Caricatura: Cristinel Veceredea
Sursa: Cotidianul