În ministrul Diaconescu s-a trezit bărbăţia. Povestea pe scurt: ministerul de externe olandez a produs pentru Parlamentul din Olanda un raport despre România şi corupţie. A fost un raport sincer, care spune ce ştim noi toţi: se fură pe rupte, din toate părţile, bani publici. Prin urmare, a fost un raport critic. Diaconescu a decis că publicarea raportului e un gest “inamical şi nepotrivit” şi ca represalii a anulat dimineaţă o vizită programată să înceapă după-amiază. Mai pe seară însă, ministrul s-a răzgândit, se duce în Olanda.
În excesul său de zel, Diaconescu a uitat să informeze preşedintele şi primul-ministru de izbucnirea sa împotriva unei ţări partenere. Zice ministrul că s-a simţit jignit că raportul a fost publicat taman împotriva sa. Însă explicaţiile politicoase ale olandezilor vin să ne arate încă o dată incompetenţa întregului aparat din subordinea ministrului. Parlamentul a cerut Guvernului să facă acest raport. Pentru că în Olanda regulile se respectă, Guvernul s-a conformat şi în şedinţa de vinerea trecută a discutat raportul şi a anunţat că-l va trimite săptămâna asta la Parlament. Mai mult, pentru că în Olanda democraţia se respectă, Guvernul a dat şi comunicate de presă.
Iată lecţia simplă pe care olandezii au dat-o românilor:
Potrivit procedurii, odata adoptata decizia cabinetului, asa cum s-a intamplat vineri, opinia despre continutul raportului devine publica si este postata pe site. Scrisoarea cu evaluarea a fost trimisa Parlamentului, respectiv comisiei de politica externa, pentru dezbaterea de joi. “Ambasada Romaniei trebuia sa se uite pe deciziile cabinetului si ar fi vazut de vineri ca si aceasta era printre ele si exista un comunicat de presa. Inteleg ca cei din Ministerul de externe de la Bucuresti sunt suparati, insa noi avem datoria sa informam intai Parlamentul despre aceasta opinie. Iar dezbaterea in Parlament a fost programata cu mult inainte de programarea vizitei ministrului roman”, a repetat el. “Este o procedura normala ca atunci cand cabinetul trimite scrisori parlamentului ele sa devina publice, accesibile presei”, a mai spus purtatorul de cuvant.
Sunt curios dacă după acest incident vom auzi de sancţionare funcţionarilor idioţi de la Ambasada din Haga care nu au sesizat că săptămâna trecută Guvernul olandez a vorbit de România…
Probabil că iniţial Diaconescu a fost sfătuit de vreunul din marii consilieri ai PSD că va da bine la popor să fie dur, iar Băsescu va pica prost. Ulterior, izbindu-se de realitate şi foarte probabil de Băsescu, ministrul şi-a băgat coada între picioare şi s-a răzgândit, se duce.
Cu ocazia asta am aflat de ce merge Diconescu în Olanda, anume pentru “sustinerea intereselor Romaniei chiar in ziua in care se va lua decizia privind pozitia Olandei asupra functionarii Mecanismului de Cooperare si Verificare care vizeaza Romania”. Cu alte cuvinte, Parlamentul Olandei discută dacă să susţină sau nu o poziţie critică şi eventual sancţiuni împotriva României la nivel european, iar ministrul se duce să-i convingă să nu (bănuiesc că astea sunt interesele României). Ei bine, ca un mare diplomat, Diaconescu s-a gândit ca în loc de captatio să le tragă o înjurătură. Vorba proverbului, prostul nu e prost destul până nu e şi fudul.
După o perioadă în care a intrat în umbră (deşi în Moldova se întâmplă ce se întâmplă), ne-am adus azi aminte, cu tristeţe, că avem ministru de externe. Cristian Diaconescu a avut până acum o prestaţie slabă, ratând cel puţin trei obiective importante: să construiască o politică exernă coerentă, să ajute românii din străinătate, să ajute Moldova. Pentru primul şi al treilea obiectiv împarte responsabilitatea cu Preşedintele, cu observaţia că nici măcar nu a propus o politică externă coerentă, ca să aibă scuza că nu a vrut Băsescu.
Măsura incompetenţei MAE, în vremea lui Diconescu şi a tuturor predecesorilor săi, e dată de nemulţumirea justificată a celor aproximativ 2,5 milioane de cetăţeni aflaţi la muncă în străinătate. Am zis aproximativ pentru că nici măcar atât nu a reuşit ministerul de externe, să afle câţi sunt şi pe unde. Serviciile şi sprijinul oferite acestor cetăţeni de reprezentanţele diplomatice ale României sunt în cele mai multe cazuri jenante (aşa zic beneficiarii lor direcţi). Nici la alegerile pentru preşedinte nu vom avea o procedură de vot care să permită acestor cetăţeni să voteze fără tot felul de restricţii administrative, aşa cum nu am avut nici la cele pentru PE.
Ovidiu
sursa: lacoltulstrazii.wordpress.com