Formatele de opinie, ale televiziunilor, sunt asaltate de politicieni şi de purtătorii lor de cuvânt, plasând în out jurnaliştii. Prezenţa permanentă a politicienilor la televiziuni, part-time, a ajuns să transforme agenda publică în deşănţată şi aiuritoare campanie electorală, de parcă nu am avea Parlament sau structuri politice organizate.
Formatele presei româneşti de mare audienţă se pun, tot mai mult, la dispoziţia celor pe care ar trebui să-i aibă sub observaţie clinică. Apare, astfel, constant, aceeaşi problemă privind acţionariatul presei. Subminată din toate perspectivele care i-ar da legitimitate, presa din România este eliminată de către aceste televiziuni care funcţionează încălcând misiunea unei instituţii de media.
Parte a programului de degradare prin manipulare, televiziunile, astfel fabricate, au reuşit să se transforme în sursa absolută de informare, asemănătoare canalului central de propagandă din totalitarism. Actuala criză politică şi economică are reţetele ei propagandistice de confiscare a interesului public prin compozitul editorial asemănător celui de dinainte de ’89, când o bună parte a presei era dominată de activişti, securişti and comp. Adversarii presei independente au reuşit, chiar fără o legiferare a cenzurii, însă efectul este identic. Dacă CNA-ul nu ar fi o instituţie grotesc politizată, iar obiectivele ar fi apărarea libertăţii de opinie şi integritatea jurnalistică, aceste televiziuni ar trebui declarate pericol public. Nu un minut şi jumătate acordat zilnic ştiinţei şi altul culturii pot legitima un program editorial. Lipsa acestora nici nu poate fi observată, dimpotrivă, într-o instituţie de presă eminamente aflată sub controlul jurnaliştilor. Dominanta culturală, atât de incriminată drept falimentară, este singura care poate salva presa intrată în colimatorul politicienilor conjucturali. Într-oţarăîn care nu mai există sindicate care să apere interesele generale, să le pună în discuţie, situaţia din media arată semnificativ prăbuşirea absolută a vocii societăţii. Nu este nevoie de legi cu dedicaţie, ci de o eliminare legislativă a conflictului de interese care blochează România. Trăim într-o societate în care un punct cardinal le-a înlocuit pe celelalte trei.
Răul făcut de acest demers al presei de serviciu a ajuns în punctul de unde politicienii sunt livraţi justiţiei, făcând parte din acelaşi pachet invocând, tot mai agresiv, ilegitim, libertatea de expresie. Fără presă independentă, singura expresie a jurnalismului, România este expusă abuzului politic şi statului poliţienesc. Egida multor televiziuni ar trebui să fie a unor grupuri infracţionale, dacă nu, mai corect, a unor centre de detenţie. Activiştii acestor grupuri improvizaţi în jurnalişti ţin în blocaj transparenţa, mimând-o. Secondarea lor de către oameni politici, suflând în aceleaşi alămuri, constituie dezinformarea publică. O percepere în cheie juridică a acestor grupuri “de opinie” este singura de luat în calcul. În plină campanie electorală nu ar fi rău ca acest fenomen să fie adus în discuţie. România plăteşte un preţ tragic prin acest tip de opinie lipsit de o minimă autenticitate civică. Presa trebuie să rămână a jurnaliştilor fără conexiuni, şi cu atât mai puţin, a oamenilor politici.
Incendierea libertăţii a ajuns însăşi identitatea jurnalismului din România. O afacere şi o practică fără capăt care a contribuit la consolidarea corupţiei şi care nu este afectată de nimic din tot ceea ce se întâmplă în justiţie.
autor: IOAN VIERU
sursA: cotidianul.ro