Site icon gandeste.org

În următoarele decenii,clasa de mijloc ar putea să primească înapoi ceea ce merită

Cei 1% din populația Globului care dețin jumătate din averea mondială ar trebui să devină îngrijorați de iminența apariției activismului clasei de mijloc.În articolul din revista Foreign Policy(martie 2014) cu titlul Marx s-a întors.Clasa muncitoare globală a început să se unească -iar asta e bine(autor Charles Kenny) sunt oferite argumentele pentru ca această ipoteză să fie una plauzibilă.Poate că mulți nu o să fie de acord cu ideea că Marx a avut cel puțin parțial dreptate.O nouă revoluție proletară globală se prefigurează,de data aceasta chiar cu șanse destul de mari de reușită.

Citim în mod frecvent știri în care sunt făcute previziuni îngrijorătoare cu privire la avansul tot mai mare al clasei bogaților care în ultimii 20 de ani și-au mărit averea cu 60%,dar puține sunt acelea în care este evidențiată reducerea decalajului dintre țările emergente și țările dezvoltate,ca o consecință benefică a globalizării.De exemplu,previziunea economistului indian Arvind Subramanian prin care China anului 2030 ar putea ajunge la fel de bogată ca Uniunea Europeană din prezent,cu un PIB pe cap de locuitor de 31.000$ ar fi una din acele știri care nu are loc în presa românească.Estimările merg mai departe,fiind prezentată în articol o statistică a Centrului pentru Dezvoltare Globală:în numai două decenii 41% din populația Globului ar putea face parte din clasa de mijloc.(aproximativ 3,5 miliarde de oameni).O clasă de mijloc prea numeroasă și în același timp periculoasă pentru elite.

Însă,”proletarul” secolului XXI nu va avea aceleași probleme  de rezolvat ca cel de la sfârșitul secolului XIX.Manifestul său va cuprinde următoarele puncte:roadele muncii lui  nu vor  contribui doar la îmbogățirea unei minuscule elite capitaliste globale,ci vor avea o repartizare mult mai largă;cetățenii din clasa de mijloc vor avea puterea și susținera necesară astfel încât să facă presiuni asupra guvernelor și corporațiilor;vor milita pentru închiderea paradisurilor fiscale și creșterea taxelor pe averi.

În acest fel,inegalitatea în interiorul țărilor va reveni ca principala sursă de inegalitate globală

Nu este doar un ideal al omenirii,ci un drept pierdut odată cu Revoluția Industrială și care trebuie recuperat.Decalajele între nord și sud erau mult mai mici în anul 1870 de exemplu,când un african mediu câștiga o cincime din venitul unui muncitor britanic.În anul 2010,Marea Britanie avea un PIB per capita de 23.777$,iar media pe continentul african era de  numai 2034$.În 140 de ani, s-a dublat această paritate între veniturile cetățeanului mediu din statele bogate și cel din statele sărace.Situația pare  să fi intrat într-o normalitate în ultimele decenii,când veniturile salariale din țările occidentale au cunoscut o stagnare.

Tehnologia și înlăturarea barierelor comerciale au dus,fără îndoială la “aplatizarea terenului de joc”.În momentul în care bogăția sau sărăcia vor fi la fel pe tot cuprinsul globului,Pământul va deveni cu adevărat plat,după cum spunea Thomas Friedman.Articolul se încheie în felul următor: