Cazul Ridzi, mai mult decat o mostra elocventa de sifonare a banului public, a subminat increderea in generatia noua de politicieni, in sansele de reformare a clasei politice, dar si in onestitatea discursului anticoruptie al PD-L.
Demisia doamnei Ridzi, tarzie si chinuita, nu a rezolvat mare lucru. Si totusi, iata ca acest caz da sansa unui lucru bun.
O sansa pentru Justitie
Rapiditatea cu care DNA a facut cercetarea prealabila si a cerut inceperea urmaririi penale impotriva a sase persoane, intre care Monica Iacob Ridzi, extinzand chiar acuzatiile impotriva domniei sale de la coruptie la fals intelectual si infractiuni din domneiul IT, este un semn foarte bun pentru activitatea procurorilor anticoruptie.
Este un semnal chiar mai bun decat cel cuprins in raportul CE pe Justitie. In plus, nu-mi aduc aminte ca in vremea in care PSD se afla la guvernare, defunctul PNA sa fi cerut vreodata urmarirea penala impotriva vreunui ministru social democrat desi ulterior ne-am convins ca, salva Domnului, motive erau la chiar cel mai inalt nivel.
Aceasta cerere de incepere a urmaririi penale nu este, desigur, decat o randunica. Mai trebuie ca procurorul general sa-i dea curs si, mai ales sa fie admisa de Parlament. Acolo vine inca o incercare. PD-L, partid care si-a facut din mesajul anticoruptie principala arma politica, ar putea sa mai stearga din dezamagirea produsa atunci cand, cel putin in prima faza, a facut un adevarat zid in jurul Monica Iacob Ridzi.
Daca democrat liberalii vor vota transparent si masiv pentru ca fostul ministru al Tineretului si Sportului ei nu-si vor spala doar imaginea, ci vor ridica stacheta si pentru celelalte partide. In felul acesta randunica s-ar putea transforma intr-un stol. Primavara nu poate veni, desigur, inainte ca dosarele lui Adrian Nastase se capete solutii definitive si irevocabile.
O sansa pentru Educatie
Scandalul de la Universitatea “Spiru Haret” a produs deja un efect pozitiv: a deschis un buboi urat mirositor si foarte periculos din invatamantul romanesc. Dar se poate mai mult decat atat.
Miscarea premierului Emil Boc, desi tarzie, este cea mai sanatoasa si mai constructiva in toata nebunia si, daca va fi pusa in practica, ar reprezenta cu mult mai mult decat randunica aratata si apoi retrasa de Ecaterina Andronescu. Ar fi o adevarata primavara pentru invatamantul romanesc.
Emil Boc a anuntat ca in scurt timp, pana pe 14 august, pachetul de reforma al profesorului Mircea Miclea va fi promovat de ministerul Educatiei pentru ca, ulterior, guvernul sa-si asume raspunderea in Parlament pe noua reglementare.
Este cert ca doamna Andronescu nu avea nicio tragere de inima pentru proiectul Miclea, intr-adevar extrem de radical, dar cu adevarat reformator. Insa acum, dupa pasul inapoi la care a fortat-o partidul si acuzata ca ar duce o lupta impotriva invatamantului privat si impotriva reformei, doamna ministru ar avea mare nevoie sa-si arate intreaga deschidere reformatoare.
Si ce metoda mai buna sa-si dovedeasca atasamentul la reforma decat sa adopte pachetul profesorului Miclea, cu atat mai mult cat domnia sa a sprijinit-o explicit si total neconditionat in acest scandal chiar impotriva acuzatiilor lui Traian Basescu.
Pe de alta parte, avand in vedere increngatura de interese a oamenilor politici in invatamantul romanesc, interese evident personale si antireformatoare, acest pachet n-ar fi trecut in veci prin vointa Parlamentului, caci nimeni nu-si taie de buna voie furtunul de bani ce se varsa in propriul buzunar.
Sa nu ne entuziasmam insa prea tare. Si criza economica putea fi o buna ocazie de modernizare si reformare a statului roman, dar aceasta sansa este din ce in ce mai putin probabil sa fie valorificata.
Cert este ca si in Justitie, si in Educatie, si in interiorul clasei politice asistam la un moment foarte important. Valorificat ca atare, acest moment ar putea constitui un adevarat punct de cotitura. Ratat insa, acest moment ar putea marca ingroparea pe termen lung a sanselor de reformare a celor trei domenii.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com