Două acte normative, unul în stadiul de proiect, altul care ar trebui deja să intre în vigoare de la 1 iulie, zdruncină liniştea bancherilor români parcă mai serios decât lipsa cruntă de clienţi neîndatoraţi. Este vorba despre legea falimentului personal, repusă recent pe tapet de un grup de parlamentari, şi de legea clauzei abuzive care ar urma să capete puteri sporite odată cu apariţia unei modificări în Noul Cod de Procedură Civilă.
Bine că existe FMI care, se pare, a şi inclus, printre condiţiile impuse pentru a semna un nou acord, uciderea legii falimentului personal. Nu este pentru prima dată, respective lege fiind repudiată de Fond încă de la început adică din 2008 când a fost propusă în Parlament de către senatorul Iulian Urban. Proiectul iniţial a aparţinut avocatului Gheorghe Piperea care astăzi reprezintă clienţii în mai multe procese cu băncile.
Ce vrea legea falimentului personal. La alţii se poate, la noi nu
Toate ţările civilizate ale lumii, cu sisteme bancare mult mai mari decât al nostru, au o lege a falimentului personal. De la SUA şi Franţa până la Polonia şi Cehia. Ba, mai mult, paradoxal, această lege este recomandată în Ungaria de nimeni altcineva decât FMI. După două încercări eşuate, legea a fost readusă în discuţie recent, într-o nouă formă. Ideea este mai mult decât decentă în condiţiile în care, dacă s-ar aplica, banca ar avea dreptul să iîi ia aproape tot debitorului cu excepţia eventualelor obiecte care îl ajută să supravieţuiască. Mai mult, debitorul va rămâne cu ştampila “Falit” chiar în cazierul judiciar. Proiectul vrea modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, şi a fost iniţiat de patru senatori şi deputaţi ai partidului Forţa Civică (FC) printre care şi fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, şi susţinut de alţi 45 de Parlamentari, de la PDL, PP-DD şi un deputat PNL. La elaborarea textului a participat şi Gabriel Biriș, avocat şi vicepreşedinte al FC. Proiectul de lege, introduce în legea insolvenţei companiilor şi posibilitatea ca persoanele fizice să se pună sub protecţia tribunalului sau să dea faliment. Textul depus spre aprobare la Senat este destul de scurt şi se bazează, în cea mai mare parte, pe procedura insolvenţei persoanelor juridice, ceea ce poate naşte confuzii prvind derularea procedurii.
Astfel, la fel ca în cazul firmelor, insolvenţa apare şi este recunoscută de instanţă atunci când debitorul nu are suficienţi bani pentru a acoperi datoriile ajunse la scadenţă. În această situaţie, atât debitorul cât şi creditorii acestuia pot cere insolevenţa în instanţă. În cazul persoanelor fizice, instanţele indicate sunt judecătoria şi la tribunal pentru faza de apel. În cazul care insolvenţa este acceptată, judecătorul-sindic numeşte un administrator judiciar care să se ocupe de caz. Teoretic, administratorul judiciar ar trebui să vină cu soluţii pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului insolvent şi să propună un plan de reorganizare, însă de cele mai multe ori firmele din România nu reuşesc să fie salvate şi activele lor sunt lichidate în faliment. Proiectul de lege nu prevede o procedură diferită pentru persoanele fizice şi menţionează doar ridicarea dreptului de administrare a averii de către debitor, precum şi a dreptului acestuia de a administra o firmă. Pentru persoanele fizice falimentul înseamnă ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din activele acestuia, în timp ce pentru firme înseamnă şi încetarea existenţei acestora. Şansele ca această lege să treacă sunt minime în condiţiile în care FMI se opune categoric conceptului de faliment al persoanelor fizice în România.
Cine nu fură nu se teme. Aşa e vorba
O lege pe care, până de curând aproape că nu cunoştea nimeni a făcut furori în ultimii doi-trei ani. Este vorba despre legea falimentului personal care, folosită cu dibăcie de mai mulţi avocaţi a început să dea serioase de cap bancherilor. Pe baza acestei legi, băncile au pierdut sute de procese şi au fost nevoite să înapoieze bani din comisioane sau dobânzi considerate abuzive de instanţe. O schimbare din Noul Cod de Procedură Civilă creează însă coşmaruri bancherilor. Astfel, potrivit respectivei modificări, dacă un Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorului ori un grup de clienţi legal constituit reuşeşte să demonstreze că o anumită clauză este abuzivă, respective clauză va trebui eliminată din toate contracteler care o include.
Cu alte cuvinte, dacă se demonstrează, de exemplu, că un anumit commission de risc este abuziv(cum s-a întâmplat în sute de cazuri la una dintre băncile mari) atunci acel commission trebuie eliminate din toate contractele. Ba mai mult, noua lege spune că aceste procese se vor judeca doar pe fond şi la apel. Fără recurs, adică procesele nu mai ajung la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acolo unde bancherii au repurtat importante, şi uneori suprinzătoare succese împotriva clienţilor. Desigur, maşinăria a fost şi de această dată pusă în mişcare un cor format din oameni din BNR şi din bancheri comerciali susţinând din ce în ce mai fervent că legea este prost făcută şi că pune în pericol stabilitatea sistemului.
Argument de şantajist: mor eu, muriţi şi voi
De altfel, placa cu “stabilitatea sistemului bancar” ne este pusă de fiecare dată când ceva nu le convine bancherilor. Aşa s-a întâmplat şi înainte de apariţia ordonanţei de urgenţă 50 a creditelor pentru persoane fizice. Au fost vehiculate pierderi potenţiale de sute de milioane de euro fără ca acest lucru să se întâmple. Recent, Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor a arătat clar că bancherii vor face presiuni(lobby) pentru a evita apariţia noii legi la 1 iulie. Gheţea spune că nimeni nu doreşte ca băncile să aibă probleme şi mai spune că este încă în lucru, la BNR, o analiză privind eventualele pierderi. De la banca centrală a ieşit, pe surse, o sumă de aproximativ 5 miliarde de lei, ceea ce însemnă că bancherii au ceva clauze abuzive în contracte. Chiar şi avocaţii băncilor folosesc, în faţa instanţelor, argumente de tipul “ banca nu poate s[ scadă dobânda pentru că ar pierde bani. Iar dacă banca pierde bani, cine mai finanţează economia”.
Mai grav este că o astfel de argumentanţie a funcţionat deja în cazul unui process câştigat în ceasul al 13-lea(într-o fază specială de atac), la ICCJ de către o bancă mare. Motivarea judecătorilor chiar aşa sună: banca nu poate percepe o dobândă mai mică pentru că ar avea pierderi şi astfel ar fi periclitate depozitele clienţilor. Deja există voci şi din zona guvernamentală care spun că vom vedea dacă legea se aplică de lşa 1 iulie.
Autor: Serban Buscu
sursa: capital.ro