În politică, banii înainte, ca la bordel

Politica adună, pe ogorul ei mănos, șnapani, ratați ai meseriilor comune, farsori, mincinoși prin vocație și, într-un procent minor, oameni valoroși, cu moralitate neștirbită. Istoria noastră este presărată cu numeroși tipătești și cațavenci, desenați măiastru de condeiul conului Caragiale, dar are și personalități care au clădit momente de răscruce, tranșându-le în interes național, adesea prin sacrificiu de sine. Busturile lor din bronz pot fi identificate prin parcuri sau intersecții. În parlament nu intra doar Agamiță Dandanache care de la pasopt încoace neicusorule luptă si dăi si luptă, zdranga, zdranga, ci și personalități monumentale. Ce se petrece acum e nou sub soare? Nouă este doar decăderea abruptă din funcție a principiului moral. Nouă este absența din discursul politic a intereselor patriei și neamului care viețuiește, încă, pe aceste plaiuri zise mioritice. Portretul standard al politicianului contemporan, care se ia de la unul la altul ca râia, pare a fi al unui avid de bani și averi nemuncite la plugul capitalist al priceperii și concurenței, ci dobândite lesne prin trafic de influență. Traficul ăsta face averi colosale. O funcție ministerială care dă drept de aprobări aduce șpaga. Șpaga, sunt dovezi, suie lesne și Dealul Cotrocenilor. Magica șpagă. Șpaga e atât de mare încât rupe etapele de bun simț ale îmbogățirii și califică miliardari, după două mandate doar, uneori după unul singur.

Nu m-a surprins foarte tare costul (50 000 de euro) al biletului de intrare pe listele de candidați ale partidului lui Dan Diaconescu, numit – culmea cinismului – al Poporului. Un afacerist uns cu toate alifiile, jucat excelent de un ziarist, anunță că vrea să candideze pentru un post de parlamentar în PP-DD, sau cum s-o fi chemând. Șeful mușcă iute și-i sugerează că trebuie să plătească. Nu după ce intră, ci acum. Nu-l interesează dacă are calități, ci dacă are bani. Preluarea sumei e pasată unui subaltern politic. Mafioții șefi au, și în politică, mafioți subalterni, mafioți adjuncți care, la nevoie, sunt turnați în beton, ca adjunctul lui Blejnar (sper să nu fie așa). Tranzacția se face, chiar dacă unii politicieni se arată insultați și fac figuri de fete mari la televizor, prin multe locuri și prin multe partide, iar uneori o protecție parlamentară – fiindcă aici poate fi obținută și râvnita imunitate – poate fi plătită în avans cu milioane de euro. De altfel și clientului lui DD îi este vânturată foaia angajament de a mai da 2 milioane de euro dacă iese cumva în peisaj din linia partidului. Taxa de intrare în bordelul politic se plătește oricum înainte. Dacă, după ce-și satisface avânturile, uită să plătească? Și din acest motiv, nu de azi de ieri, politica e asemuită curvei, fără a comite insulte, ci aducându-i mai degrabă omagii. Atenție, deci, la candidați și la partide, atenție când votăm fiindcă mulți s-au prăjit votându-l de câteva ori pe Scaraoschi și nu-i exclus s-o mai facă.

Autor: Lucian Avramescu