Sa constatam ca Silviu Brucan a fost de-un optimism duios. Sa ne gandim cu groaza ca “poporul vegetal” se tot desfrunzeste, dar de aceasta data cu galagie, voluptos. Ca priveste fix o bucata de branza pe care odihneste o musca pe care nu o vede, dar stie ca-i acolo, si-i transmite boli. Are o certitudine, dar n-o poate scarpina.
Si in fond, de ce s-o inlature? Dementa e singurul lucru palpabil in evolutia societatii, si dupa 20 de ani nu reusim decat sa inchidem un cerc: am inlocuit damblaua unui om cu mai multe damblale.
Cacealmaua politica
In momentul eliminarii lui Dan Nica, daca PSD ar fi desemnat alt gestionar la Interne, criza s-ar fi terminat, spun pedelistii. Ar fi urmat Ecaterina Andronescu, completeaza social-democratii, deci ajungeam tot acolo. Unde? La parasirea guvernarii. Era imposibil pentru PD-L sa renunte la revocare, sau pentru PSD sa nu fie solidar cu Nica? Intreaba poporul. In Romania politica, nimeni n-a facut niciodata un pas inapoi, deci nu putea sa inceapa taman acum, inaintea alegerilor prezidentiale, raspunde istoria.
Care istorie a curs mai departe si a ajuns la motiunea de cenzura. O noua inclestare pentru a gasi punctul slab al adversarului. Poate-poate crapa, sau renunta la pozitia de forta. Nimeni nu vede cartile celuilalt, dar fiecare se bazeaza ca o fi, printre ele, si una slaba.
PSD are convingerea ca din opozitie va putea arata incapacitatea guvernului sa gestioneze criza pe care au provocat-o Traian Basescu si ai lui. PD-L ca va reusi sa demonstreze neputinta fostilor parteneri de-a-si abandona orgoliile pentru a atenua efectele crizei, lasitatea de-a se pozitiona in opozitie cand tara cere solidaritate.
Istoria se distreaza mai departe, cu materialul clientului. Opozitia reface coalitia “322” si vine cu un premier, Traian Basescu aduce propria versiune a constructiei tarii, scuturandu-se ca de raie de ideea unui sef de cabinet negociat la masa lui Dan Voiculescu. De aceasta data, PSD si PNL sunt chiar convinse ca poporul va intelege ca Traian Basescu perpetueaza criza. Totodata, seful statului poate sa jure ca acelasi popor pricepe ca numai un economist va ajuta Romania sa obtina banii FMI, adica pensii si salarii.
Ce pricepe, insa poporul? Ca PSD si PNL nu vor vota pentru Lucian Croitoru, deci sunt dispuse sa perpetueze criza politica. Ca Traian Basescu va veni cu a doua formula guvernamentala, ca sa pice si ea, deci se alatura PSD si PNL in a prelungi nebunia.
Daca presedintele vrea sa declanseze alegeri anticipate pentru ca pe baza cuceririi celui de-al doilea mandat sa traga dupa el si PD-L, seful campaniei prezidentiale a lui Mircea Geoana intinde coarda si mai tare.
In fata convingerii sefului statului ca parlamentarii nu isi vor risca mandatul, obtinut cu multa angoasa, si mai ales bani, Viorel Hrebenciuc pluseaza: “E clar ca este un santaj. Sa mergem in fata alegatorilor si daca ei cred ca un individ ca Basescu poate sa tina tara in haos, atunci asa va fi”.
Glontul patriei
In acest moment este clar pentru mine ca sunt dispusi sa mearga pana la capat, desi Hrebenciuc joaca momentan la cacealma. Nimeni nu va lua in considerare varianta sa dea inapoi decat daca va fi convins ca are ceva de castigat. Ce inseamna pentru romani acest castig? Liniste.
Numai ca abandonarea pozitiei de forta trebuie urmata de alta, de cealalta parte, si tot asa. Doar ca ar fi alt film, cu alti actori. Dezmatul muschilor a ajuns prea departe, si nimeni nu-si pune problema ca ar putea gresi.
Si uite-asa am aflat, la 20 de ani dupa clipa in care un militar isi asmutea soldatii spre multimea frumoasa, cuprinsa de iubire, cu “impuscati-i, ca nu-s oameni”, ca distanta dintre Nicolae Ceausescu si aspiratiile poporului sau este comparabila cu prapastia dintre ambitiile urmasilor sai si vointa electorilor lor.
Exista, fireste, o diferenta. Romania nu mai are paduchi in fund, dar poate striga.
Cristian Mihai Chis
sursa: ziare.com