Ilie Serbanescu: “Pentru bietele tari coloniale presiunea a ajuns insuportabila. Stau sa explodeze. Situatia nu se va putea rezolva decat cu pusca. O vor folosi, intr-o prima faza, chiar asupritorii contra asupritilor, iar, intr-o a doua faza, va fi invers!”

Ar fi o curiozitate sa stim ce spun despre episodul argentinian al renationalizarii controlului asupra exploatarii resurselor de petrol si gaze (vezi Jurnalul National, 8 mai 2012) nobelistii ultimilor 20 de ani care si-au obtinut premiile pentru economie cu teoretizari despre comportamentul pietelor si formalizari matematice ale speculatiilor. Pana acum 20 de ani, marii economisti ai lumii mai aveau macar un ochi si pentru napastuita lume a treia si pentru incercarea ei disperata de a iesi din degradantul sistem colonial. Politic – caci economic n-a disparut niciodata! –, sistemul colonial s-a prabusit cu decenii in urma in conditiile precise ale bipolarismului pe plan mondial. Blocul comunist nu le-a fost de un foarte mare folos practic tarilor coloniale, dar exista si juca intr-un fel rolul unei contraponderi in lupta lumii a treia cu fostele puteri coloniale.

Dupa disparitia comunismului, capitalismul atotbiruitor, ramas singur in lume, n-a fost prea inventiv. A scos de la naftalina cel mai primitiv mod de exploatare a tarilor slabe si subdezvoltate de catre cele puternice si dezvoltate: colonialismul! Colonialism pe care doar l-a fardat nitelus, perfectionandu-i mijloacele si metodele.

Preluarea controlului asupra resurselor naturale ale tarilor slabe si subdezvoltate a ramas instrument de baza. Colonialistii si-au (re)impartit lumea si au trecut la treaba. Vreo 20 de ani le-a mers minunat. Nu mai aveau nici adversari si nici vreo opreliste. Le-a incurcat treburile doar propria lacomie. Cel mai lacom dintre segmente – cel financiar – a inceput sa exercite o imensa presiune asupra celorlalte segmente, ajungand sa extraga la dispozitia sa peste o treime sau chiar doua cincimi din totalul profiturilor. Ca sa compenseze, capitalul in ansamblu a marit presiunea, pe de o parte, asupra muncii (inclusiv din tarile de origine) si, pe de alta parte si indeosebi, asupra periferiilor coloniale. Puse sa preia ravagiile facute chiar acasa de aceasta lacomie a capitalului privat, statele din centru au intrat in criza datoriilor zise suverane. Iar ca sa relaxeze gatuiala datoriilor au marit presiunea asupra tarilor coloniale, dupa sistemul dintotdeauna uzitat al iesirii din criza a celor puternici pe seama celor slabi.

In goana dupa bani, colonialistii, ca sa le spunem pe nume, sunt gata acum sa ofere un loc la masa si marilor emergenti, care, cam uitand de unde au plecat, s-au dedulcit si ei la rente si taieri de cupoane investitionale. Si ca sa nu le ofere preluari din propria ograda – caci stiu bine ce implicatii au acestea! –, le pun la dispozitie preluari din acele colonii pe care le considera fieful lor. Spania cedeaza Chinei active nu de acasa, ci din fieful ei, America Latina. Germania cedeaza Rusiei active nu de acasa, ci din fieful ei, Europa de Est.

Presiunea a ajuns atat de mare incat tarile coloniale nu mai pot respira. Li s-a taiat orice iesire economica. Nu mai au la dispozitie decat masuri extreme, cu semne de intrebare in ce priveste sansele de reusita. Cea mai terminatoare metoda de jefuire a lor este asa-numita liberalizare a contului de capital, caci din miscarea libera fara restrictii sau protectii a capitalurilor castiga numai cei puternici, cei slabi fiind perdanti din start. A doua metoda consta in ceea ce niste ONG-uri maghiare au denuntat oficial la Bruxelles cu o formulare mai mult decat relevanta: ‘colonialismul prin intermediul capitalului“, care are cel putin doua fatete: impingerea spre indatorare si apoi folosirea acesteia ca santaj si constrangere si fortarea privatizarii punctelor si sectoarelor strategice.

N-au scapat din ghearele acestui colimator decat marii emergenti, care erau prea mari ca sa poata fi jefuiti complet si care, tot gratie marimii, si-au permis sa si ignore cel putin in parte regulile impuse din afara. Si, sa fim realisti, principalii emergenti s-au impus economic si politic de fapt cu arsenalul nuclear la spate.

Pentru bietele tari coloniale presiunea a ajuns insuportabila. Stau sa explodeze. Situatia nu se va putea rezolva decat cu pusca. O vor folosi, intr-o prima faza, chiar asupritorii contra asupritilor, iar, intr-o a doua faza, va fi invers!

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Jurnalul.ro