Din cea mai semeață măsură din ultimii 30 de ani vizând taxarea flagrantelor abuzuri de monopol, practicate de capitalul străin ce a preluat controlul în domeniile de forță ale energiei și băncilor, a rămas un biet fâs! OUG 114 s-a avântat ca vulturul și a căzut în noroi! – variantă mai drăguță a unui vechi proverb românesc. Ceea ce a rămas nu va corecta practic nimic, iar abuzurile de monopol ale companiilor străine din respectivele domenii vor continua. Poate cu și mai mare intensitate!
Am spus-o de atâtea ori, guvernarea din România actuală nu are forța să schimbe ceva în favoarea României în respectivele domenii strategice. Pur și simplu, pentru că nu deține puterea. Evident, nu este vorba de guvernarea PSD-ALDE, ci este vorba de orice guvernare ar fi. Pentru că așa este în firea lucrurilor. Puterea, decizia aparțin celor care dețin proprietatea în locurile, sectoarele, punctele și pârghiile de control. Or, într-o colonie, precum a ajuns România, proprietatea, fiind preluată de către străini în toate acestea, controlul și deci decizia finală le aparțin.
A încerca schimbarea împărțirii rezultatelor pe articulația menținerii structurilor existente de proprietate înseamnă eșec asigurat! Deținătorii proprietății și deci ai deciziei se impun până la urmă! Nu trebuie să fie răi, se impun în baza controlului, care derivă din proprietate! De aceea, dacă ești la guvernare – ceea ce înseamnă oricum o guvernare cu numele – este înțelept să te gândești bine când vrei să schimbi ceva fără să afectezi articulația proprietății, pentru că s-ar putea să iasă mai rău decât era!
Este, din păcate, cazul OUG 114. Așa cum am spus-o de la adoptarea acesteia, OUG 114 viza, prin taxări sau plafonări, schimbarea în favoarea românilor (stat și indivizi) a efectelor resimțite în domeniile energetic și bancar, dar fără atacarea cauzelor, ceea ce este în afara logicii și concret este imposibil fizic! Toată politica PSD are ca esență nepunerea nici măcar în discuție a rânduielilor actuale. Păi, din aceste rânduieli – care au adus România în dezonorantul statut de colonie – derivă efectele pe care a tot încercat PSD să le schimbe, inclusiv prin OUG 114! Astfel, deznodământul final era previzibil, inclusiv în cazul OUG 114. Neatacându-se cauzele, efectele nu se vor schimba. Va rămâne aceeași Mărie, eventual cu altă pălărie. Poate chiar mai rea sau mai urâtă! Nu se schimbă proprietatea, nu se schimbă controlul! Nu se schimbă controlul, nu se schimbă efectele! Continuă cele anterioare. Poate chiar mai rău sau mai urât!
Politica PSD păcătuiește prin încercarea de a schimba efectele fără atacarea cauzelor. Și OUG 114 a excelat în această privință. Și a excelat prin aceea – așa cum am subliniat de la început prin mai multe accentuări – că nici măcar nu a țintit fondul abuzurilor de monopol vizate. Mă repet! În sistemul bancar, nu ROBOR-ul era problema, ci marja de dobânzi (diferența dintre dobânzile la credite și dobânzile la depozite), exorbitantă în România, față de una normală în țările de origine ale băncilor care o practică pe cea anormală aici, în România. Abuzul de monopol în domeniu este atât de evident și de incalificabil tocmai pentru că este vorba de absolut aceleași bănci. Și că, dacă aici, în România, aceste aceleași bănci practică o marjă exorbitantă este doar din abuz de monopol. Dar cum vrei tu să combați abuzul de monopol fără a ataca structura proprietății, respectiv controlul total pe care tu însuți, stat român, l-ai cedat capitalului străin în sistemul bancar și care control total exclude concurența și permite bătaia de joc de clienții fără nicio altă opțiune?!
A încerca să reduci marja de dobânzi pentru clienții români fără a schimba structura proprietății în sistemul bancar este o himeră. Iar a încerca s-o faci prin țintirea ROBOR – așa cum a făcut-o OUG 114 – este o aiureală, căci ROBOR-ul explică, eventual, doar vreo 20% din elucubranta marjă, și nu problema de fond. Băncile străine care jefuiesc pur și simplu fără vreo exagerare clienții români – obținând în România cele mai mari profituri de la clienții cei mai săraci din Europa – n-au putut fi decât mulțumite că li se impută ROBOR-ul, căci aveau astfel cum să combată imputările și să le mai și respingă, ba chiar să facă și pe victimele! Și să iasă, până la urmă, basma curată și cu marja de dobânzi intactă, adică cu posibilitatea de a practica abuzul de monopol în continuare, poate și mai abitir! Nici vorbă de vreo taxare. Aceasta, potrivit modificărilor OUG 114, a rămas atât de mică, printr-o reducere de circa trei ori față de varianta inițială pentru cele mai multe dintre bănci, încât este ca și cum n-ar exista! De asemenea, în sistemul energetic, OUG 114 – din neînțelegere sau deliberat – nu a vizat fondul problemei. Abuzul de monopol pe care capitalul străin îl practică în domeniu nu este în producție, ci în distribuție! Degeaba pui plafoane de preț sau taxări pe cifra de afaceri în producție, cum a făcut OUG 114. Riști să iasă și mai rău decât era, cu toate că, pentru prima dată de la pierderea controlului asupra sistemului energetic, se încerca să se facă ceva! Capitalul străin nici n-a urmărit să ia producția din mâna statului. I-a luat distribuția și deci banul pe care-l plătesc pentru consum clienții, ban care vine și în avânt economic, și în criză. Și cu această preluare a lăsat statul român, care deține grosul producției, fără bani de modernizări și dezvoltări, cum s-ar spune coate-goale. Lașitatea PSD de a nu ataca fondul problemei a generat absurdități în OUG 114. Taxând cifra de afaceri a producătorilor, statul își dădea peste mână singur! Căci producătorii principali erau ai lui! Punând plafoane de preț în această zonă, distribuitorii străini – care aveau cheia jumulirii românilor – jubilau, căci puteau achiziționa la prețuri plafonate ceea ce desfăceau liber către clienții necasnici. În energie, dacă se urmărește cumva a se face ceva, nu poate fi vorba decât de a se redobândi controlul național în distribuție! Altfel, străinii, indiferent care vor fi aceia, vor practica în continuare la greu abuzul de monopol în distribuția de gaze, în distribuția de energie electrică sau în distribuția de carburanți. Nici o sută de OUG 114 nu ar folosi la nimic! Ba chiar modificarea OUG 114 aduce avantaje și mai mari tocmai distribuitorilor, care se aleg cu o mărire a profiturilor asigurate prin lege în raport cu cele asigurate anterior de deciziile ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Energie). O rușine!
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: România liberă