Desigur, în materie judiciară este doar de aşteptat verdictul instanţei. Dar se pot aduce în atenţie speţe similare dacă au trecut cumva neobservate. Prin hotărârea de guvern 870/2012, producătorii de gaze din România pot, prin excepţie, să folosească în unităţile proprii de producere a energiei electrice numai gaze interne. Acestea sunt de trei ori mai ieftine decât cele din import, ceilalţi producători de electricitate pe gaze plătind preţul coşului de gaze (amestecul de gaze interne cu cele din import), care iese evident mult mai mare. Excepţia viza ţintit OMV Petrom, care tocmai deschisese centrala pe gaze de la Brazi, căci Romgaz, celălalt producător, nu are centrale proprii.
Speţa este strict similară: 1) este vorba despre absolut aceleaşi gaze interne, care nu aparţin nici OMV Petrom, nici Romgaz, ci poporului român, acestuia şi nimănui altcuiva lăsându-i-le Dumnezeu; 2) dacă se porneşte de la premisa incriminării favorizării unora în detrimentul altora – incriminare în principiu corectă într-o economie de piaţă – atunci, în ambele cazuri, avem de-a face cu mari şi absolut aceleaşi discriminări şi, în consecinţă, distorsiuni în piaţă.
Deosebirile dintre cele două cazuri trag consistent în defavoarea cazului neinstrumentat (încă!) de către DIICOT. 1) Excepţia prevăzută practic doar pentru OMV Petrom nu beneficiază de nici un argument economic, în timp ce în cazul livrărilor de gaze către mari consumatori ar putea opera argumentul – ce poate ar trebui să se reflecte într-o lege – că preţul vânzării angros este mai mic decât preţul vânzării cu amănuntul (principiu firesc într-o economie de piaţă). 2) Discriminările concurenţiale şi deci prejudiciile economice create de excepţia pentru OMV Petrom nu se rezumă doar la piaţa consumatorilor de gaze, ci se extind şi asupra pieţei producătorilor de electricitate, avantajele nefireşti acordate OMV Petrom derentabilizând artificial celelalte centrale pe gaze (care trebuie să plătească preţurile superioare ale coşului de gaze) şi ajungând chiar să scoată tot artificial din joc centralele pe cărbune şi furnizorii lor din minerit (cum s-a şi întâmplat în cursul verii ce a trecut).
Ultima deosebire este că, în cazul din urmă (încă neinstrumentat), este implicată o firmă străină. Faptul n-ar putea face diferenţa decât dacă o firmă străină este considerată în România bibelou de porţelan!
Autor: Ilie Șerbănescu
Sursa: Income Magazine