Ne urăm de bine și ne facem cadouri… unii altora. Ridicăm paharul și ne cinstim „creștinește”, sperând că „altădată s-o facem și mai lată”. În timp ce unii confundă Crăciunul cu Paștele, derutați dacă porcul este mai important decât mielul, alții „colindă” mall-urile, ignorând faptul că „trag” istoria la indigo. Acum două milenii în casele celor bine situați nu s-a găsit „loc de poposire”. Nu a fost loc pentru lumină, nici pentru schimbare! Plini de veselie, au abandonat speranța autentică, izolând-o undeva pe paiele umede ale unei iesle…Preferând sclavia mediocrității existențiale!
Aceeași mână plăpândă continuă să apese pe conștiințele noastre și să insiste la ușa locuințelor ce se îneacă în lumini și artificii. Mai este „loc de poposire”? Mai aveți spațiu și pentru altceva?
Fie ca finalul de an să genereze în fiecare dintre noi o revoluție interioară! Iar deziluziile pe care le-am trăit până acum să fie înlocuite cu speranța dăruită din înălțimile cerești. Divinul să renască și în inimile noastre, făcând ca răul din noi și din jurul nostru să piardă teren! Și astfel, poate vom avea șansa să trăim măcar pentru câteva clipe într-o lume normală.
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro