La începutul lunii martie, preşedintele Băsescu spunea că “avem în câmpul muncii 4,7 – 4,8 milioane de salariaţi” şi din aceştia “1,5 milioane sunt bugetari”, aşa că “mai rămân 3 milioane care produc”. Deci problema noastră este – adăuga Băsescu – “că pentru 19 milioane, pensionari, bugetari, copii, tineri în facultate, produc 3 milioane”, ei “ne ţin pe toţi, cu salarii, cu vacanţe, cu sporuri” şi “au început să se împuţineze, pleacă în şomaj”.
Potrivit ultimelor date statistice, la 30 iunie 2009 mai erau înregistraţi în România cu forme legale, 4,56 milioane de salariaţi, din care circa 1,4 milioane erau bugetari. Asta face ca numărul celor care “produc” şi îi ţin pe toţi “cu salarii, cu vacanţe, cu sporuri” să fie mai mic de 3,2 milioane. Şi dacă în intervalul iulie 2008-iulie 2009 numărul şomerilor a crescut cu 232.100 de persoane, firesc ar fi ca din aceştia măcar 30% să provină din sectorul public, după cum indică ponderea bugetarilor în totalul angajaţilor.
Pentru că, în măsura în care “productivii” care plătesc impozite şi contribuţii sociale sunt mai puţini, iar companiile private îşi reduc activitatea, trebuie să se micşoreze şi numărul non-productivilor. Dacă însă, din 200.000 de persoane, nu vedem 70.000 de şomeri proveniţi din rândul angajaţilor statului, înseamnă că, sub povara cheltuielilor bugetare care nu se reduc, companiile private vor fi constrânse să dea afară un număr mai mare de oameni pentru a putea suporta costurile unei societăţi asistenţiale.
Ionut Balan
sursa: jurnalul.ro