Cum poate fi numit un pseudostat în care liderii partidelor politice se prezintă la ambasada unei ţări străine pentru a primi note pentru purtare şi instrucţiuni preţioase? În fond, România nici nu mai poate mima statutul de „colonie respectabilă”, deoarece nu mai este coordonată de „greii” administraţiei de la Washington. Este un teritoriu controlat pe faţă de un „asistent adjunct al secretarului de stat”, adică un funcţionar minor din cadrul structurii Departamentului de Stat. Încă un pic şi portarul sau secretara portarului de Departamentul de Stat va hotărî cine trebuie să fie preşedinte în România, cum trebuie să repartizeze STS-ul procentele la europarlamentare şi cu ce viteză trebuie aruncate la coşul de gunoi voturile a 7,4 milioane de români.
Premierul Victor Ponta, prin neprezentarea la Ambasada SUA, a scăpat (nolens volens) România de o umilinţă naţională, reuşind să genereze un afront la adresa diplomaţiei americane. După cum am mai scris, „echipa Sârbu” şi-a cam ars podurile spre Washington. Rămâne de văzut unde se va îndrepta după ce vântul tomnatic va împrăştia cenuşa.
Este stupefiant faptul că există destul de mulţi comentatori şi jurnalişti care consideră o asemenea situaţie ca fiind ”normală”. Să facem împreună un exerciţiu de imaginaţie. La Budapesta aterizează Hoyt Lee, subalternul Victoriei „Fuck the EU” Nuland, şi cere conducătorilor partidelor maghiare să se prezinte la ambasada SUA. Închipuiţi-vă reacţia lui Viktor Oban. Închipuiţi-vă reacţia lui Gabor Vona. Închipuiţi-vă reacţia presei de la Budapesta. Ceea ce se întâmplă la Bucureşti nu este normal pentru o ţară care-şi doreşte să păstreze o minimă decenţă şi speră să fie respectată pe plan internaţional. Oficialii români se supără când reprezentanţii altor state refuză să-i trateze cu seriozitate, dar oare nu este mai raţional să negociezi problemele legate de România cu Hoyt Lee decât cu „preşedintele” unei colonii care oricum nu decide nimic?
Există o mulţime de „formatori de opinie” care susţin sus şi tare că statutul de colonie americană este perfect pentru România, unica alternativă fiind statutul de „colonie rusească”. Lăsând la o parte faptul că aceste personaje nu înţeleg că există ţări care nu sunt colonii şi care au o politică externă multivectorială, centrată pe interesul propriu şi nu pe interesul SUA, se impune întrebarea: cum poate coabita într-un singur creier conceptul de demnitate naţională cu ideea că statutul de colonie americană este perfect pentru România?
Autor: Valentin Mândrășescu
Sursa: Vocea Rusiei