Probabil constatând că mulţi europeni tind spre obezitate, Barroso vrea să le impună o cură de slăbire cu orice risc. Această „problemă” a micilor româneşti mă duce cu gândul la perioada anilor ’70, când România reprezenta poate cea mai modernă ţară socialistă din Pactul de la Varşovia. În România, după zece ani, bunăstarea şi liberalizarea deveniseră o simplă amintire. Şi atunci dacă doreai să mănânci un grătar cu mici, grataragiul sau vânzătorul de Gostat ridica încurcat din umeri şi te îmbia să cumperi renumitele ciolane „adidaşi”. După ce mâncai la grătar o pereche de „adidaşi”, numai de alergat la Maraton nu-ţi mai ardea.
Ca într-o farsă cu final grotesc, tot ce înseamnă politică economică generată dintr-un singur centru seamănă cu un circuit infinit care sfârşeşte la bine cunoscuta penurie alimentară.
După ce ne-a fost interzisă pălinca pentru că nu e marcă înregistrată, acum ne trezim şi cu interdicţia de a mânca mititiei de 1 mai iar mâine, probabil, cu interdicţia de a consuma carne de porc, nu-i aşa, pentru că e cancerigenă?!
Mâine se va constata că nici hora şi căluşul nu sunt obiceiuri europene şi vor fi, ca atare, interzise.
Uniunea Europeană de azi are foarte multe în comun cu Uniunea Sovietică din anii ’50, care indica ţărilor socialiste ce model de economie să urmeze, după cum s-a încercat şi prin Planul Valev.
Dacă popoarele tot mai dezamăgite de UE şi de politica monetară euro arată sărăcia galopantă din zona sudică, unde şomajul a ajuns la 26 % din populaţia activă, singura metodă de redresare găsită de UE a fost tăierea banilor de la buget, mărind şi mai mult armata de şomeri.
Totodată, politica UE, în loc să descurajeze tendinţele iredentiste sau anarhiste de tip „Tökés”, le încurajează, asmuţind majoritatea asupra minorităţilor şi invers.
Se găsesc mereu voci antinaţionale, care tot elogiază modelul european, care până în prezent a determinat falimente: explozia preţurilor, şomaj, reducerea veniturilor, creşterea taxelor şi a impozitelor etc. Totul pare a semăna cu un plan de aservire sovietic, al naţiunilor europene.
Apoi, de bun ce este planul de redresare al lui Barroso, chiar propria sa ţară, Portugalia, a fost pusă pe butuci. În ceea ce ne priveşte, tragem un ultim semnal de alarmă cu privire la comportamentul acestor faliţi ai politicii româneşti, care fac totul pentru a intra în graţiile stăpânilor de la Bruxelles. Altfel nu văd de ce clasa politică românească se grăbeşte cu regionalizarea în timp ce Constituţia nu prevede aşa ceva?! Iar noua Constituţie nu este încă votată! Este numai un proiect despre care nu ştim dacă va trece de votul popular! Apoi avem indignările de faţadă faţă de afişarea drapelului secuiesc. Oare dacă Barroso le va cere lui Ponta şi Băsescu să renunţe la Transilvania, chiar o vor face?!
autor: Adrian Majuru
sursA: cotidianul.ro