Romanul este rapid si face totul cu viteza fulgerului. Nu am vazut natiune in Europa mai agitata ca a noastra. Romanul se grabeste la servici (ca sa aiba unde pierde timpul) cum se grabeste in traffic.
Romanul nu e rabdator. Arata-mi tu mie un roman care sa planteze un pom si sa aiba rabdare sa creasca ca sa stea la umbra lui. Nu, se invarteste pe langa el si daca nu creste destul de repede il taie si planteaza alt soi in speranta ca acela va creste mai pe masura asteptarilor sale.
Arata-mi tu un fotbalist roman care sa aiba rabdare sa creasca si sa devina performant si arata-mi tu un public care sa aiba rabdare si sa astepte rezultate. N-ai sa vezi asa ceva la noi.
Am vazut dauna-zi pe un website al unui candidat la presedentie o dezbatere: “Masuri pe termen scurt pentru a scoate tara din criza”. Pe termen scurt…asta era dorinta. Nimeni nu are rabdare si la politicieni acest lucru tine cred de mandatele efemere de numai 4 ani.
Romanul ca natie iti da impresia unui dute-vino continuu, nimeni nu are rabdare e care pe care. Fiecare vrea un loc in fata fiecare e grabit, pentru noi romanii viata este mai scurta si vrem sa profitam cat se poate de ea. Si ca orice lucru facut in graba si in pripa, lucrul romanesc sufera la capitolul calitate.
Lucrul pe care-l facem in graba este de mantuiala, ineficient si slab calitativ. Alergarea la serviciu si slalomul prin traficul infernal ne face sa ajungem la servici obositi si fara chef de munca. Lipsa de rabdare ne da o calitate scazuta a vietii. Nerabdarea patronului de echipa de fotbal la esecuri ale echipei va duce la demiterea antrenorului de doua ori pe sezon si performanta nu va aparea niciodata pentru ca noi vrem rezultate ACUM. Ca si cum rezultatele apar peste noapte, o echipa se cladeste peste noapte si inveti jocul in mai multi peste noapte. Este o impresie gresita care din pacate nu vrea sa paraseasca natiunea romana.
Am fost invatati sa muncim in trei schimburi dar calitatea muncii noastre nu acoperea nici un schimb de 8 ore de munca. Am trait cu impresia ca suntem buni la toate (si la nimic de fapt).
Romanul se grabeste…unde nici el nu stie. Poate este doar senzatia ca daca ai ajuns primul la semafor esti cel mai bun. “Bun la ce?” ar fi intrebarea?
Romanul se grabeste…incotro se indreapta asa de garbit?
sursa: zimbrul.net