Candidata USB la Sectorul 1, Clotilde Armand reclamă că a fost furată la vot, bineînțele fără a prezenta vreo dovadă. Asta este momentul în care USB se transformă dintr-un partid nou, într-un partid cu apucături vechi, pentru că încercare de prezentare a rezultutului alegerilor ca unul ilegitim nu este ceva nou în politica românească. Contestarea alegerilor este primul pas.
Protest la Universitate
Sâmbătă și duminică, tinerii frumoși și liberi vor protesta la Universitate pentru că, Clotilde Armand din partea USB, ar fi fost furată la alegerile pentru primăria Sectorului 1. Influencerii au făcut mobilizare pe Facebook dar este de așteptat ca numărul participanților să fie redus. Oricum nu mai contează câți oameni ies în stradă, contează câte like-uri primește eventul de pe Facebook.
Lecția de manipulare
Se anunță un exit poll în care Clotilde este anunțată câștigător, bineînțeles toată lumea este foarte mirată, este o surpriză imensă mai ales că nici un sondaj nu o poziționa atât de sus. La numărarea voturilor, se dovedeste că alegatorii au decis altfel, iar exip poll-ul a greșit flagrant.
Simpatizanții USB sunt convinși că cineva a trucat alegerile mai ales că știu mulți oameni care au votat ca ei (cercul de prietenii și colegii de birou) iar un exit poll le-a spus că au câștigat.
Din acest punct, mass-media și social media preiau povestea. Se invocă furtul. Dan Tudorache, din partea PSD, este acuzat de toate relele posibile și imposibile. Se vorbește despre fraudă ca despre ceva clar deși nimeni nu a prezentant nici măcar o dovadă tangențială. Rezultatul alegerilor și cel care le-a câștigat nu este prezent în presă, mediatizată este doar Clotilde Armand, nu se mai vorbește despre rezultat sau despre proiecte ci doar despre hoție și fraudarea alegerilor.
Internetul este asaltat cu mesaje de susținere pentru USB și Clotilde, unele mai puțin credibile ca altele. Nu contează că alegerile s-au desfășurat în București, mesajele sunt deja naționale: sunt din Bârlad dar cred în tine, nu te lăsa. Și astfel isteria cuprinde țara. Ideea de furt, de alegeri ilegtime se întinde rapid iar cei care au pierdut au o scuză. Nu contează că au fost neperformanți, acum au o scuză, au fost furați.
Manipularea continuă, perdantul și tabăra sa se victimizează, depun toate cererile posibile la autorități iar când acestea sunt respinse crește empatia publică, sunt singuri împotriva tuturor.
Tema capătă amploare iar în social media devine subiectul principal de discuție. Nemulțumirile unui segment al populației au acum un nume și o direcție. Pentru a coagula acest capital electoral, se organizează un protest la care cel mai probabil va participa un număr redus de oameni, până într-o mie de persoane. Se mediatizează evenimentul atât în social media cât și pe TV încât numărul devine irelevant, ”important este că au ieșit mii de oameni în stradă să reclame furtul de la alegerile locale”.
Scopul principal este ca perdantul să adune suficient capital pentru următoarele alegeri și să scindeze atât de tare scena politică încât numărul nehotărâților să se reducă, iar partidul lui să obțină un scor cât mai bun.
Ce urmează?
Acest gen de manipulare a fost patentată în România de Traian Băsescu. Chiar dacă fostul președinte este marginal în discursul public, ideile sale se mențin. Democrația contează doar când iese cine trebuie. Votul este important doar dacă ies ai noștri iar alegerile sunt obstacole peste care sărim atunci când nu ne place rezultatul.
Jocul făcut de USB este de fapt pregătirea pentru alegerile parlamentare din toamnă când Uniunea Salvați Bucureștiul se transformă în Uniunea Salvați România și candidează la nivel național. Este, de fapt, o creștere a notorietății prin scandal, cel mai bun și curat start pentru un partid care se vrea salvatorul României.
Autor: Alexandru David