O discutie de adineauri cu un amic mi-a reamintit o stire de saptamana trecuta, pe care am omis-o. Ca, de altfel, toata lumea. Concernul german Bayer (medicamente) a cumparat concernul american Monsanto (agricultura bazata in special pe seminte de plante modificate genetic, ierbicide, fungicide etc.). Bayer + Monsanto = love. Farmacie + agricultura = love.
Toate teoriile conspirationiste din ultimii 100 de ani se adeveresc. Agricultura industriala e farmacie. Mancam din ce in ce mai mult plastic, hibrizi si monstruleti rezultati din rearanjarea chimica a moleculelor in interiorul semintelor. Si, totusi, ne mai miram de cresterea numarului de cazuri de cancer. Si de rezistenta microbilor la mai toate antibioticele si vaccinurile ramase pe piata.
I. G. Farben, concernul german interbelic din care s-a desprins Bayer, si care a fost principalul finantator al Germaniei naziste in cel de-al doilea razboi mondial (istoria, ocultata de main stream-ul jurnalistic si de stiinta canonica, de premiul Nobel, ne arata ca I. G. Farben a fost chiar instigatorul si beneficiarul acestui razboi – principala sa fabrica germana era la doi pasi de Auschwitz, iar in fabirca era utilizata munca fortata a dusmanilor rasei ariene) a avut un plan – iar planul aproape ca e gata. Cu banii nostri.
Va surpinde? Nu am terminat mirarile si nici surprizele.
In ziarul “Bursa” de luni, domnul Calin Rechea spunea ca un numar de 15-20 de mari corporatii europene au beneficiat masiv de programul “quantitative easing” (emisie de bani suplimentari fata de masa monetara naturala, bani aruncati din elicopter in ograda beneficiarilor) al Bancii Centrale Europene. Cu acesti bani, BCE a achizitionat obligatiuni emise de corporatii ca Glencore (care, in acest fel, s-a salvat de la un faliment iminent, generat de scaderea abrupta a pretului titeiului, dar si de fraude masive ale managementului) sau Volkswagen AG (“titulara” neonorabila a scandalului Dieselgate de anul trecut, cel cu falsificarea testelor de emisii de oxizi de azot ale motoarelor diesel VW). Avand in vedere ca Bayer nu a cumparat cu bani cash Monsanto, ci printr-o operatiune de tip Leveraged Buyout (LBO), adica prin emisie de obligatiuni si credit bancar, sunt convins ca si Bayer a beneficiat de banii aruncati din elicopter de domnul Draghi, seful BCE. Iar suma implicata este cca 40 de mld euro. Puteau sa fie si 80 de mld – nu era nicio problema de finantare, caci programul de quantitive easing (QE) al BC este de 1.2000 de mld. Daca cineva ar fi intentionat sa concureze cu Bayer, spre exemplu, daca rivala americana a Monsanto, ma refer la Du Pont, ar fi vrut sa cumpere, nu ar fi avut nicio sansa. E minunata concurenta asta, nu? La fel si jocul cererii si ofertei, “mana invizibila” de care vorbea Adam Smith. O placere sa inveti la scoala despre ele. Doar ca, in viata (care e complicata si are multe aspecte, ca in Filantropica), ele exista doar pentru catei, nu si pentru hiper-dulai. Eu, spre exemplu, la Oltchim, nu am putut sa ma imprumut nici macar 15 mil de lei la CEC sau la Eximbank, pe motiv ca ar fi fost ajutor de stat …
In alta ordine de idei, inteleg de la amicul cu care am discutat la telefon de dimineata ca in actionariatul Monsanto se regaseste onorabilul Bill Gates, patronul ultra-notoriului Microsoft, firma care a dat numele unui dosar de coruptie aflat in ograda DNA-ului romanesc. Or, ce stim noi despre dl Bill Gates? Ca, printre altele, a declarat ca o poluatie de maxim 10% din ce actuala ar fi optima pentru Pamant. Cam asta scrie si pe pietrele din Georgia (Georgia Stones). Ca tre sa fim doar 500 de milioane, nu mai multi. Fata de aceasta cifra, globalistii, neo-liberalii si hipsterii ar putea avea frisoane : cine o sa mai manance tot ce vor fi produs Monsanto si Du Pont? Cine o sa mai munceasca pentru ei si pentru ceilalti overlorzi? Cine o sa se mai imprumute la banci pentru a sustine cu noi datorii criza de supra-indatorare?
PS:Despre chestia cu 10% am scris in Parakletos (CH Beck, 2015). Despre Georgia Stones am scris aici, pe aceasta pagina, in urma cu vreo trei saptamani. Dar puteti gasi amanunte si pe Wikipedia.
Autor: Gheorghe Piperea
Sursa: Gheorghe Piperea