Dar asta nu-i nimic, mai ales că folosea pentru această citire, și limbajul non verbal al persoanei. Omul era capabil să citească amintirile persoanelor din fața sa, să descrie exact locul în care se petrecuseră lucrurile, să citească numele persoanelor care apăreau în amintiri și să dea multe alte alte detalii despre ele.
Dar cea mai uluitoare dintre demonstrații a fost manipularea telepatică (prin sugestie) a deciziei altei persoane, a alegerii și chiar manipularea minții până acolo unde acesteia i se ștergeau din minte toate amintirile, inclusiv numele propriu și capacitatea de a se recunoaște pe sine într-o oglindă.
Până unde poate ajunge mintea umană știm din diferite alte cercetări și experimente ( multe dintre ele sunt descrise amănunțit în cartea mai sus menționată), dar efectul acestor puteri, în mare parte necunoscute și nerecunoscute, se regăsește – probabil – chiar în experiența vieții noastre.
Că mintea umană poate fi programată, că sugestia are o putere, încă îndeajuns conștientizată și înțeleasă, că ne putem ridica spre rai și putem coborî într-un soi de Iad existențial cu ajutorul propriei minți e, deja, cunoscut. Dar, faptul că ni se pot întâmpla asemenea lucruri, că putem face ceea ce ne sugerează o altă minte, că putem decide și alege inconștienți de faptul că cineva ”ne programează”, asta-i uluitor. Dacă ”voințe străine și rău intenționate” ne pot sugera telepatic gânduri și acțiuni, încă mai grozav decât intenția ar putea fi faptul că se poate ca noi ”să ne sugerăm” inconștient unii altora gânduri și acțiuni negative, distructive, chiar și/ sau mai ales atunci când iubim o altă persoană sau îi dorim binele și asta doar prin puterea gândirii noastre negative. Comunicarea telepatică este extrem de puternică în cazul persoanelor legate afectiv; experimentele au numit astfel de persoane ”perechi telepatice”, constatând că încărcătura emoțională dintre ele facilitează manifestarea puternică a capacității de transmitere a sugestiei la distanță. Eu cred, însă, că și legătura emoțională negativă oferă condiții optime pentru transmiterea gândurilor și tocmai de aceea e cazul să fim vigilenți. Să ne întrebăm dacă ceea ce gândim(și facem), îndeosebi când gândurile ne sunt negative, e ceea ce ne place, ce gândim singuri. Noi suntem programți să gândim cu încredere, cu speranță, să vedem ieșiri din toate situațiile de viață. Dacă ne pierdem speranța, încrederea și nu vedem ieșiri din situații grele atunci e cazul să ne reluăm adevărata putere de a gândi la ceea ce putem și vrem să facem, căci asta ne poate scoate de sub presiunea unor sugestii preluate inconștient de cine știe unde!
Autor: Maria Timuc