Gândirea irațională

Un om privește la televizor; iată, e o emisiune care-l scoate din sărite! Îl enervează, îl deranjează ce aude acolo, critică și, în numai câteva minute, e de-a dreptul furios. Emisiunea nu are o legătură directă cu el, omul nostru nu-i cunoaște personal pe aceia care-l scot din sărite, nu apasă pe butonul telecomenzii, să caute ceva ce-i place. Rămâne țintuit în emisiunea cu pricina și spune;”Nici un pic de educație nu are lumea, e o nenorocire”! Asta-i o mostră mică, descrisă pe larg a unei situații în care mintea gândește irațional fără a avea habar măcar că asta face. Omul pretinde că vede realitatea concretă, că ceea ce vede nu poate fi interpretat altfel, că nu are altă soluție decât să perceapă lipsa de educație pe care o promovează televiziunea. De fapt, el nu-și dă seama că-i victima propriei minți, că inconștientul său e programat să critice, să se înfurie, să judece și să vadă negrul peste tot. Omul nu-și dă seama că discernământul său e diminuat dacă nu conștientizează că alegerea lui de a apăsa pe un buton îl poate lăsa liber de furie, fericit și în deplină pace.

Inconștiența noastră cu privire la faptul că oricând avem la îndemână o alegere diferită decât aceea pe care o facem în fiecare moment este cauza suferinței pe care o trăim, ca și cum am fi obligați să o facem. Singuri stăm în fața televizorului, ne înfuriem, plângem, ne lăsăm cuprinși de neliniște, de tot felul de frici și angoase, avem oricând la dispoziție puterea să închidem televizorul, să deschidem o carte, să ne plimbăm, să ne jucăm cu un copil și chiar pe aceea de a alege un alt program mai plăcut, dar nu facem nimic. Suntem precum un om care înfulecă slănină, nu-i place deloc slănina, îl scoate din sărite s-o mănânce, se supără pe fermele care cresc porci, pe magazinele care îi vând, pe orice altceva, decât să vadă că are în frigider și roșii, și cirește, și salată verde, iar dacă nu le are poate să facă un drum la piață. Omul devine inconștient de puterea sa de a alege pentru că el asta a făcut constant, asta face în multe alte împrejurări ale vieții sale. S-a obișnuit atât de mult să mănânce slănină încât se duce automat la frigider, nici măcar nu gândește că reacționează automat, condus de inconștientul său, mănâncă neplăcutul aliment și se supără continuu pentru alegerea făcută tot de el. Acesta-i modul particular de manifestare a iraționalității noastre în mult mai multe situații decât ne dăm seama. Iraționalitatea este ca o stare epidemică, atât de extinsă încât n-o recunoaștem tocmai pentru că o practicăm automat, dincolo de conștiență și dincolo de puterea de intervenție a discernământului. Gândirea irațională generalizează o atitudine, o manifestare, o situație, o problemă și, prin acest proces de generalizare noi pierdem legătura cu logica și cu rațiunea. E ca și cum am selecta dintr-un interviu o propoziție și am spune că ea îl reprezintă în întregime pe autorul ei. Generalizând un aspect negativ nu vedem corect, nu vedem ansamblul, nu percepem rațional și, din pricina asta, creăm automat în noi înșine un program care ne trădează percepția irațională practicată în trecut. Percepția corectă și prezența liberului arbitru ne spun întotdeauna că avem o alegere la îndemână; nu-i treaba noastră să vedem doar părți ale lumii, ci lumea, nu-i treaba noastră să alegem în locul altora și nici nu-i treaba noastră să corectăm programele de televiziune, supărându-ne pe ele. Faptul că nu ne exercităm dreptul la alegere în mod corect ne costă enorm, căci în timp sfârșim prin a vedea în lume suferința din noi înșine, acea suferință acumulată ca o consecință a inconștienței noastre și a îndepărtării de adevăr.

Autor: Maria Timuc
sursa: jurnalul.ro