Să privim cifrele. După cum a declarat preşedintele la Berlin, deficitul pe 2011 va fi de 4,4% din PIB, iar cel programat pentru 2012 de 1,9%. Urmează anul 2013, cu un deficit zero. Înseamnă că în fiecare dintre următorii doi ani, bugetul României ar trebui să suporte o „corecţie” de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Fie că aceşti bani ar urma să fie tăiaţi de undeva – dar preşedintele a exclus reducerile de salarii, pensii sau investiţii – fie vor trebui aduşi din altă parte. Dar de unde? Din investiţii? Slabe speranţe. În ultimii doi ani, investiţiile străine s-au prăbuşit. Scăderea din 2010 faţă de 2009 a fost de 25%, iar anul 2011 nu se arată nici el mai mănos. Să ne salveze atunci fondurile europene? În cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România a izbutit să aducă fonduri de coeziune ce nu trec de un miliard de euro. Am fi de-a dreptul geniali să aducem cinci miliarde în următorii doi ani. Dar nu suntem.
Există însă o uriaţă resursă neexploatată. După cum spunea preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, evaziunea fiscală reprezintă actualmente circa 10% din PIB. Numai dacă o reducem la jumătate am rezolvat problema! Ba, ne mai rămân şi bani suplimentari! Contractele „băieţilor deştepţi” din energie se ridică şi ele la nivelul miliardelor de euro – aici, puţini se încumetă să dea cifre mai exacte. Să mai adăugăm costurile umflate ale lucrărilor publice – autostrăzi, şosele, stadioane, patinoare şi aşa mai departe – care se scurg generos în buzunarele clientelei de partid şi de stat. Şi vom vedea că au de unde aduce bani pentru echilibrarea bugetului. Dacă vor. Să se fure mai puţin în România şi ar fi suficient!
Dar, dacă nu vor, procedează ca şi până acum: strâng şurubul, cocoşează clasa mijlocie, mai rup o bucată de pâine de la gura copiilor, mai trimit în mormânt nişte bătrâni şi nişte bolnavi, mai smulg o piele de pe cei nevoiaşi. Rezultatul? Potrivit datelor Eurostat, România este a doua ţară din Uniunea Europeană după diferenţa de venit dintre cei mai bogaţi 20 la sută şi cei mai săraci 20 la sută din cetăţeni. Doar Letonia ne întrece.
Guvernanţii României, între care preşedintele este cel dintâi, fac mare caz de luarea măsurilor de austeritate, nepopulare. Dar de ce oare nu fac atâta caz şi de luarea măsurilor celorlalte, populare, de stârpire a „băieţilor deştepţi din sectorul public”, la care se referea, exasperat, şi şeful misiunii FMI în România, Jeffry Franks?
Ovidiu Nahoi
sursa: adevarul.ro