O firmă canadiană de buzunar – Roman Copper Corporation, înregistrată la Toronto în noiembrie 2011 – a câştigat licitaţia pentru a cumpăra, cu 200,77 milioane euro, zăcămintele de cupru – mineral strategic – aflate la Roşia Poieni şi estimate la un minimum de 6,27 miliarde euro şi la un maximum de 20 miliarde de euro. Aceste zăcăminte reprezintă 60% din rezervele de cupru ale României. Clauzele contractului sunt secrete.
Cu câteva zile în urmă, guvernul a semnat şi un contract cu megacompania Chevron pentru exploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice. Metoda necesită pomparea unei mari cantităţi de apă cu 5% nisip şi aditivi, la presiuni foarte ridicate, aproximativ 1.050 kg/m². Fluidele sub presiune fracturează roca din adâncime şi eliberează gazul existent. O fracturare necesită 20.000 metri³ de apă, plus 1.800 tone de nisip şi 100 tone aditivi. După alte estimări, un puţ de forare poate consuma între 700.000 şi 7,5 milioane de litri de apă!
Consecinţe posibile: declanşarea unor cutremure; poluarea apei freatice potabile folosite zilnic de locuitori; degajarea în atmosferă a unor gaze cu efect de seră sau chiar a unor substanţe toxice cancerigene.
*
Chevron deţine în aria Bârlad un perimetru de 600.000 ha (achiziţionate de la Regal Petroleum) şi alte 270.000 ha în judeţul Constanţa, la Adamclisi, Costineşti şi Vama Veche – localităţi turistice bine cunoscute şi protejate.
O altă companie, Avere Energy, a obţinut patru perimetre în vestul ţării – la Tria, Băile Felix, Periam şi Biled –, iar compania MOL a dobândit alte trei zone, tot în vest, la Voievozi, Adea şi Curtici.
Încet, încet, fracturarea se întinde în toată ţara.
Guvernul, în prezenţa ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, a semnat cu Chevron contracte petroliere de concesiune, explorare şi producţie.
Tehnologia fracturării hidraulice este contestată. Franţa şi Bulgaria au interzis-o; Marea Britanie a oprit aplicarea ei în urma unor cutremure declanşate în zona Blackpool, parlamentul local din landul german Westfalia-Rhenania de Nord se pregăteşte să adopte un moratoriu; proteste au avut loc recent în Polonia.
Agresarea mediului şi poluarea, greu de estimat cantitativ, se pot produce oricând, dată fiind prezenţa substanţelor chimic în lichidele folosite în fracturarea hidraulică şi care ajung în pânza freatică. Agenţia pentru mediu a SUA a demonstrat că metoda a dus la poluarea apei din statul Wyoming.
*
La Bârlad, oraş cu resurse foarte modeste, mii de oameni, sprijiniţi de slujitorii bisericii, au protestat împotriva planurilor Chevron. În toate slujbele din săptămâna Paştilor, preoţimea va vorbi credincioşilor despre ameninţarea ce stă asupra lor.
Pentru Bârlad (vezi estimarea inginerului geolog Ovidiu Tiron) dispunem de date precise:
De notat că Bârladul este o zonă săracă în apă.
Consumul zilnic de apă al oraşului – 12.000 m³.
O singură sondă consumă pentru fracturarea hidraulică între 9.000 şi 29.000 mc apă.
Densitatea sondelor pe kilometru pătrat va fi de patru până la şase.
Patru sonde vor avea nevoie de la 36.000 până la 156.000 mc de apă!
De unde se vor trage asemenea cantităţi? Din baraje? Apa va deveni un lux!
Preşedintele României, într-o alocuţiune în Camera Deputaţilor, s-a pronunţat limpede în favoarea utilizării resurselor din pământul ţării (toamna 2011), iar guvernul a trecut la punerea în aplicare!
*
Cele două contracte înseamnă numai începutul. Sunt anunţate privatizări parţiale ca preludiu la cele totale. Astfel:
Transelectrica – 15%
Transgaz – 15%
Romgaz – 15%
Hidroelectica – 10%
Nuclearelectrica – 10%
3 filiale ale companiei Electrica cu câte 15% fiecare
Tarom – 20%
Salrom – minimum 5%
Aeroportul Bucureşti – minimum 5% (Otopeni şi Băneasa)
*
Într-o discuţie televizată, prim-ministrul a explicat recent că amintitele contracte pentru cupru şi gazul de şist reprezintă „febra unei frenezii economice care se naşte din nou“.
„Frenezia“ se manifestă dintru început cu vânzarea unor resurse strategice.
Când şi cum se va desfăşura frenezia economică? Guvernul pare să răspundă: cât de curând şi cât mai multe, până la alegerile parlamentare din noiembrie 2012 (sperăm că se vor ţine la timp).
O atare politică dusă până la capăt va lăsa România şi pe locuitorii ei fără vreo posibilitate de a reclădi şi de a realiza un nou început.
*
A mai fost ţara într-o situaţie limită ca acum în ultimii 200 de ani, adică în etapa istoriei sale moderne şi contemporane?
Nu, n-a mai fost.
Au fost şi ani foarte grei, dar în tot acest răstimp au existat şi temeiurile şi resursele cu care s-a reconstituit şi mers mai departe.
Aceste temeiuri sunt pe cale de dispariţie prin acţiunile repetate ale unor oameni politici cetăţeni români, mai ales în ultimii ani.
*
În 1945, Moscova a iniţiat organizarea unor societăţi mixte pe acţiuni sovieto-române (SOVROM). Au fost 17 în total, cu scopul de a obţine beneficii suplimentare şi de a controla principalele sectoare ale economiei româneşti. Dar în nici un moment Sovrom-urile (răscumpărate de partea română începând cu 1954) nu au devenit proprietare ale industriilor, şantierelor şi cu atât mai puţin ale subsolului României, chiar dacă au fost extrase cantităţi apreciabile de petrol şi alte minerale în răstimpul 1945-1954.
*
Legea minelor din 4 iulie 1924 elaborată de guvernul naţional-liberal a avut prevederi explicite pentru apărarea resurselor subsolului prin colaborarea dintre stat şi capitalul privat autohton, privind:
„Zăcămintele substanţelor minerale din care se pot extrage metale, metaloride sau combinaţiuni ale acestora, zăcămintele combustibililor minerali, bituminele, apele mineralizate în genere şi gazele naturale de orice fel, precum şi bogăţiile de orice natură ale subsolului“.
Asemenea prevederi au provocat reacţia puternică a cercurilor de afaceri din Vest, îndeosebi americane. Aflat sub presiune, guvernul naţional-liberal a modificat legea în sensul ca 50,1% din capital şi din Consiliul de Administraţie să fie autohtone (româneşti). Nici această concesie nu a fost pe placul cercurilor financiare străine. A venit criza cea mare din 1929-1932; dar şi atunci când statul a luat împrumuturi în condiţii severe, guvernele României nu au vândut unor companii străine resursele minerale ale ţării!
*
Constituţia din 1991 (revizuită în 2003) apără şi ea avuţia României.
Articolul 135/b: „Statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară“.
Articolul 136/3: „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice“.
Regimul şi guvernul PDL socotesc că interesul naţional este promovat prin vânzarea resurselor strategice ale ţării şi prin privatizarea – adică trecerea în proprietatea străină – a unităţilor economice rămase încă în proprietatea statului român.
*
Cum va arăta România când acest program de destrămare economică accelerată va fi fost dus până la capăt?
Va fi o ţară fără industrie, cele câteva unităţi care produc acum sunt proprietatea unor companii străine.
Va fi o ţară îndatorată pe următoarele trei generaţii şi sub controlul FMI, care dă guvernului principalele directive.
O ţară fără sistem financiar bancar propriu. Guvernul refuză CEC-ului recapitalizarea (un preludiu la vânzarea către terţi?).
Va fi o ţară fără resursele minerale strategice absolut necesare unei relansări efective a economiei sale.
Ce rămâne locuitorilor ei? Ce şanse mai are generaţia care are acum 30 de ani sau absolvă acum liceul, nemaivorbind de cei care sunt acum la grădiniţă?
Ce posibilităţi mai au întreprinzătorii autohtoni de a dezvolta o economie de piaţă ascendentă?
Chiar asta doriţi, domnilor care conduceţi azi România şi votaţi sau adoptaţi automat orice lege şi orice hotărâre?
Dinu C. Giurescu
sursa: cotidianul.ro