Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă!

Afacerea Microsoft – un cutremur de nouă grade pe scara Richter a corupţiei – a zguduit pe neaşteptate lumea politicii româneşti şi nu se va stinge repede. Fostul şef al S.I.E., Teodor Meleşcanu a declarat, în cazul mitei uriaşe de 60 de milioane de euro din dosarul de corupţie Microsoft, că cercetările au pornit din S.U.A. şi nu se desfăşoară doar la nivelul României. Se pare că au fost afectate serios interesele şi imaginea americanilor, altfel, de cele autohtone nu s-ar fi deranjat F.B.I.-ul, de la care a pornit „descoperirea”. Megadosarul de corupţie legat de licenţele Microsoft pentru şcoli a cutremurat scena politică românească, după ce D.N.A. a cerut ridicarea imunităţii în cazul a nouă foşti miniştri, acuzaţi că ar fi luat mită sume fabuloase, pentru a favoriza firme importante să obţină contracte cu statul. Preşedintele a dat undă verde D.N.A.-ului numai pentru cinci dintre ei, chipurile ceilalţi patru n-ar fi băgat mîna prea adînc în buzunarul statului român. Chiar dacă furi un ou sau un bou, tot furt se cheamă… dar, la noi, ca la nimeni!

Escrocheria Microsoft nu diferă prea mult de privatizarea ALRO sau a Combinatului Siderurgic din Galaţi, de combinatele vîndute ruşilor, de vînzarea Petrom, de achiziţionarea de gaz metan de la Gazprom prin Wintershall, de vînzarea de energie electrică, dirijată prin Cotroceni, prin Ministerul Economiei şi prin Hidroelectrica; de restituirea imobilelor şi terenurilor, cu precădere în Bucureşti, unde zeci şi sute de dosare similare reţelei Microsoft zac în sertarele justiţiei; de vînzările sau achiziţiile de echipamente militare; de Sebastian Ghiţă, intermediarul cu I.B.M. în achiziţionarea de hard şi soft pentru S.R.I. et caetera. Ce-au făcut Parchetul General, D.N.A.- ul, DIICOT-ul sau serviciile secrete în toţi aceşti ani în care plasa Microsoft se urzea pe bătătură?

Au dormit în papucii instituţiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporţii, vînzările de soft şi echipamente de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării fiind semnate de nişte miniştri catastrofali, plasaţi în mod special în funcţii de decizie, pentru a sta în poziţie de drepţi în faţa stăpînului şi a executa orice dispoziţie, pentru a fi nişte instrumente purtătoare de ştampilă, bune de dirijat afaceri dăunătoare statului. Şerpăria din sînul Puterii din România este mai mare decît Casa poporului şi nu s-a născut încă patriotul în sînul justiţiei care să descîlcească în mod eroic iţele acestor mega-corupţii transpartinice. Sau, dacă există, nu poate mişca în front, nu i se permite.

Instituţionalizarea cămătăriei şi corupţiei în sistemul financiar-bancar a făcut să avem o economie imaginară, datorii uriaşe, viitorul amanetat şi cele mai mici retribuţii din U.E.: între 200 – 300 euro pe lună, comparativ cu europenii care primesc lunar între 1500 şi 3000 euro. Sărăcia erodează continuu societatea românească, iar corupţia, şantajul şi gunoaiele de prestigiu care căpuşează structurile Puterii de Stat şi politice au ajuns endemice. Sistemul sanitar şi învăţămîntul sînt la pămînt, în timp ce aparatele Puterii, finanţelor, băncilor, ministerelor şi companiilor sunt înţesate de trîntori, hoţi şi reţele de tipul Microsoft. Marea problemă e că rasa degenerată a Puterii de după 1989 a distrus absolut orice activitate economică productivă şi, odată cu acestea, nucleele sindicatelor, de care tare se mai temeau, transformînd România într-o colonie de reţele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri, farmacii, case de amanet, case de pariuri, bordeluri, clanuri de bogătaşi corupţi, dincolo de care supravieţuieşte miraculos o populaţie săracă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat. Probabil se va trece la privatizarea organele interne ale românilor. Preambulul acestei operaţii se numeşte „card de sănătate”.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Ziarul Natiunea