Domnia noului papă a început printr-o campanie de PR, care a însemnat foarte multă vizibilitate pentru noul Suveran Pontif. A continuat cu implicarea acestuia în politica internațională, prin denunțarea genocidului armean, recunoașterea Palestinei și vizitele în Cuba și Bolivia, unde a vorbit despre o nouă ordine economică mondială și despre lupta împotriva noului timp de colonialism. Inclusiv alegerea numelui a făcut parte din acestă stategie de comunicare:
“În timpul scrutinului, îl aveam lângă mine pe arhiepiscopul emerit de Sao Paolo, Prefectus Emeritus al Congregaţiei pentru Cler, cardinalul Claudio Hummes. Lucrurile au devenit clare, spune Suveranul Pontif, după numărarea a două treimi din voturi care îl indicau drept ales, şi cardinalii au început să aplaude. M-a îmbrăţişat, m-a sărutat pe obraz şi mi-a spus “nu uita de cei săraci”. Şi acel cuvânt mi-a rămas în minte: săracii, săracii. Imediat m-am gândit, legat de săraci, la Francisc de Assisi.”
Aceste luări de poziții în legătură cu subiectele de interes general la nivel mondial i-au adus Papei Francisc o creștere a notorietății și favorabilității în statele din America de Sud, dar și în cele mai puțin dezvoltate din restul lumii, poziția lui fiind văzută ca una împotriva sărăciei.
În acest punct, strategia de comunicare a Vaticanului devine una de tipul ”catch all” astfel, în statele mai puțin dezvoltate Papa vorbea despre sărăcie și neo colonialism, iar în cele dezvoltate despre libertate, divorț, homosexualitate și alte subiecte de inters pentru societățile considerate mai avansate.
De la o campanie de PR agresivă la cultul personalității
În acest moment, Papa Francisc este unul dintre cei mai populari lideri ai planetei, iar acest lucru este ușor de observat atât pe rețelele de socializare, cât și la evenimentele la care este prezent. Campania Vaticanului de promovare a unui papă pe placul publicului larg a avut un succes nesperat, mai ales că Suveranul Pontif pare să jongleze foarte bine cu problemele Bisericii Catolice, în funcție de auditoriu.
Deși se vorbește, încă din 2013[1], de posibilitatea realizării unui film despre ascensiunea actualului Suveran Pontif, se pare că premiera filmului va fi pe 18 septembrie, anul acestea, de ziua Papei Francisc. Filmul se bazează pe cartea ”Francisco, vida y revolución” de Elisabetta Piqué. Acest film, se încadrează și el în campania de promovare a Papei Francisc și a Bisericii Catolice, dar genul acesta de promovare merge prea departe. De la PR-ul agresiv până la propagandă și cultul personalității mai este dor un pas, iar aceste campanii agresive pot avea efectul invers.
Papa trebuie să fie apărătorul tradiției
Papa Francisc vorbește foarte des despre schimbare, ba chiar despre revoluționarea Bisericii Catolice, uitând că rolul Papei este să fie apărătorul tradiției, iar de-a lungul timpului, Revoluția a fost cel mai mare dușman al Bisericii Catolice, deoarece schimbarea unei cârmuiri aduce cu ea și schimbări în ceea ce privește rolul și puterea Bisericii.
Acestă centrare excesivă a comunicării Vaticanului pe persoana Papei Francisc, deși pe termen scurt ajută și crește atât vizibilitatea cât și credibilitatea mesajelor, pe termen lung este falimentară, deoarece papii sunt trecători, dar Instituția Bisericii trebuie să fie eternă. Conform dogmelor catolice, Suveranul Pontif este primul dintre episcopi și instanța supremă pe pământ, dar nu trebuie să devină sinonim cu istituția/biserica care trebuie să rămână eternă. Greșelile sunt ale oamenilor, Biserica nu greșește.
[1] http://jurnalul.ro/stiri/externe/in-argentina-se-pregateste-un-film-despre-papa-francisc-650909.html
Autor: Cristi Rosu
Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.