Câteva considerații cu privire la comportamentul unor cetățeni români pe nume Macovei, Liiceanu și Avram, în fața instanțelor europene
1. În România, în decembrie 2016, au avut loc alegeri libere și corecte. Cei care au câștigat alegerile nu au fost și cei care le-au organizat, astfel încât nu pot fi suspectați de fraudă. Așadar, actuala coaliție de guvernare, PSD – ALDE, este pe deplin legitimă.
2. Parlamentul rezultat din alegeri și Guvernul investit de acesta nu au încălcat, prin actele lor, Constituția României. Această realitate este confirmată prin deciziile Curții Constituționale.
3. Nu există niciun exemplu concret care să demonstreze că, prin actele lor, Parlamentul și Guvernul ar fi încălcat drepturile fundamentale ale omului. Nu a fost evocat, de la alegeri încoace, numele niciunei persoane ale cărei drepturi fundamentale, menționate ca atare în Constituție, să fi fost încălcate prin legi votate de Parlament sau prin acțiunile normative sau de ordine publică ale Guvernului. Mai mult de atât, atitudinea Poliției și Jandarmeriei a fost, în mai multe rânduri, elogiată.
4. Există, în schimb, numeroase exemple concrete care arată că Ministerul Public (Procuratura) a încălcat ordinea constituțională și drepturile fundamentale ale omului.
5. Considerăm că este un gest firesc ca atunci când se semnalează încălcări ale Constituției și agresiuni la adresa drepturilor fundamentale ale omului în propria țară, iar puterea legiuitoare și cea executivă perseverează în atare atitudini, să fie invocate instanțele internaționale. Istoria consemnează personalități care și-au dedicat viața demascării agresiunilor împotriva drepturilor fundamentale ale omului și ele au fost omagiate chiar prin acordarea Premiului Nobel pentru pace. Cum am arătat, deja, nu este cazul României. În schimb, în România au fost semnalate numeroase abuzuri la adresa unor cetățeni români pe parcursul procedurilor judiciare sau prin ingerințe asupra vieții lor private. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care pune România laolaltă cu Rusia și Turcia în ce privește calitatea actului de justiție, ne oferă numeroase exemple.
6. În mod inexplicabil, respectivii sus-pomeniți au inventat la Bruxelles tot felul de declarații și acțiuni pe seama guvernanților, omițând acțiunile Ministerului Public îndreptate împotriva fundamentelor statului de drept ori împotriva drepturilor constituționale ale unor persoane, ba chiar elogiindu-le.
7. A împărți societatea românească în două, cu o linie netă de demarcație trasă cu prejudecăți de natură politică, între buni și răi, între cinstiți și necinstiți, între filoapuseni și filorăsăriteni, este o atitudine care ignoră realitățile societății românești. Cei care proclamă acest lucru – „noi suntem cei buni, ei sunt cei răi” – nu acționează în slujba cetățeanului, nu vor să combată în mod real relele societății românești, ci luptă pentru putere, voind-o doar pentru dânșii, cu orice preț.
8. Un Guvern legitim poate fi schimbat în timpul unei legislaturi prin voința majorității parlamentare sau, între două legislaturi, prin alegeri libere și corecte care să conducă la o nouă majoritate parlamentară. Oricine nu este de acord cu Guvernul poate intra în politică și poate susține partide politice cu altă opțiune. Tentativa de a răsturna Guvernul prin acțiunea străzii nu consolidează ordinea constituțională iar utilizarea presiunilor străine nu conferă demnitate României.
9. În aceste condiții, a face apel la instanțele internaționale împotriva Parlamentului și Guvernului țării tale nu este un act de patriotism, ci o atitudine slugarnică și trădătoare.
10. Din păcate istoria noastră postbelică este plină de astfel de exemple. Ele primesc, în memoria colectivă a posterității, locul rușinos pe care îl merită.
Autor: Varujan Vosganian
Sursa: Varujan Vosganian