Ordonanța de Urgență a Guvernului va fi publicată în Monitorul Oficial și intră imediat în vigoare. Întreg pachetul legislativ privind Legile Justiției, completat prin Ordonanța de Urgență care a fost agreată și de Comisia de la Veneția, devine astfel aplicabil. Ceea ce poate fi observat la prima vedere, dincolo de faptul că crește semnificativ responsabilitatea procurorilor și judecătorilor, este că președintelui României i s-au mai tăiat din aripi.
Metaforic vorbind, se poate spune că domnul Klaus Iohannis s-a apropiat atât de mult de flacăra Justiției, încât i s-au pârlit aripile. De ce s-a apropiat, aflăm treptat. Pe măsură ce prinde contur ancheta penală legată de modul fraudulos în care a achiziționat unul dintre imobilele care până de curând s-a aflat în proprietatea sa. Imobil dobândit în baza unor acte false. Respectivul fals a fost supus unei anchete și s-a soldat cu condamnarea penală a unui funcționar al Primăriei.
Falsul deci nu putea să fie ignorat decât prin rea credință de către actualul președinte al României, pe atunci primar al Sibiului. Fapt de altfel constat negru pe alb printr-o hotărâre definitivă și deci inatacabilă a unei instanțe civile. Ei bine, probabil că din acest motiv subiectiv și nu în baza unor principii legate de buna guvernanță, președintele Klaus Iohannis a fost excesiv preocupat de această temă a Justiției. Și tot din acest motiv a susținut în exces statul paralel.
Și iată că instituțiile constituționale ale României au reacționat. Se schimbă întreaga arhitectură de organizare a Justiției. Se schimbă în bine. Iar această schimbare a fost omologată, din câte ne declară Tudorel Toader, și de către Comisia de la Veneția. Această schimbare este în profunzime și pe o suprafață extrem de largă. În ceea ce îl privește pe președintele României, atribuțiile sale în domeniul Justiției vor fi reduse. Oare e bine?
Firește că este bine. S-a făcut încă un pas în direcția lichidării struțo-cămilei constituționale. Încă un pas către republica de tip parlamentar. Președintele Klaus Iohannis nu mai are posibilitatea să refuze în mod discreționar și la infinit numirea șefilor marilor parchete. Nu mai poate să o facă decât o singură dată. După care, similar procedurii de numire a unui ministru, el trebuie să semneze decretul. Este un pas înainte. Sigur că îl vom auzi azi-mâine criticând din nou din străinătate legislația țării pe care o reprezintă. Și asta în ciuda faptului că, fiind garant al Constituției, el trebuie să respecte nu numai litera și spiritul legii fundamentale, ci toate actele normative promovate de Parlament tot în baza Legii Fundamentale.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog