Site-ul www.luju.ro a publicat Rechizitoriul complet al acestui dosar care este deja considerat cea mai mare eroare judecătorească a ultimilor ani. Spunem eroare judecătorească, întrucît în primă instanţă, Mariana Rarinca a fost condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare de către Tribunalul Bucureşti, fiind apoi achitată de Curtea de Apel Bucureşti după ce a stat în arest preventiv 191 de zile!
Cronologia Dosarului „Livia Stanciu vs Rarinca”
Pentru cei care nu cunosc amănuntele acestui caz, prezentăm o sinteză a principalelor sale momente:
– în ziua de 4.06.2014, Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, depune o plîngere la DNA, în care o acuză pe Mariana Rarinca de şantaj, precizînd că aceasta îi solicită suma de 20.000 euro, altfel va da publicităţii date compromiţătoare referitoare la familia sa
– în aceeaşi zi, 4.06.2014, procurorul şef adjunct al DNA, Marius Iacob (acelaşi care a instrumentat „Cazul Elodia”), dispune ca doi procurori să se ocupe de caz
– în 9.06.2014 se efectuează percheziţia la domiciliul din Galaţi al Marianei Rarinca, aceasta fiind adusă imediat la DNA Bucureşti
– în 10.06.2014, ora 3.40, Mariana Rarinca este reţinută prin Ordonanţa 224/P/2014
– tot în 10.06.2014, prin Încheierea din Dosarul 19725/3/2014, Tribunalul Bucureşti dispune arestarea preventivă a inculpatei
– în 30.06.2014 DNA, prin Rechizitoriul întocmit de procurorii Iulian Păncescu şi Carmen Damian, o trimite în judecată în stare de arest preventiv pe Mariana Rarinca
– în 18.12.2014, prin Sentinţa penală 2973, Tribunalul Bucureşti o condamnă pe Mariana Rarinca la 3 ani de închisoare cu suspendare
– prin aceeaşi sentinţă din 18.12.2014 se dispune punerea în libertate a Marianei Rarinca
– în 21.05.2015, Curtea de Apel Bucureşti dispune prin sentinţă definitivă şi executorie ACHITAREA Marianei Rarinca.
Reţinem că Mariana Rarinca a fost arestată în perioada 10.06-18.12.2014, adică 191 de zile. Iată ce prevedeConstituţia României, la capitolul „Libertatea individuală”:
Observăm că legea fundamentală a ţării precizează că „în cursul urmăririi penale” perioada arestului preventiv nu poate dura decît cel mult 180 de zile! Urmărirea penală în Dosarul Rarinca s-a derulat între 10.06 şi 30.06.2014, deci a durat 20 de zile, după care dosarul a fost trimis în judecată. Deci, arestul preventiv din cursul urmăririi penale s-a încadrat în termenul prevăzut de Constituţie.
Numai că, din moment ce urmărirea penală s-a încheiat şi dosarul a fost trimis la instanţă, oare de ce a mai fost prelungită starea de arest? Vă rog să observaţi că ea s-a menţinut pînă la Sentinţa primei instanţe, cînd a fost condamnată la închisoare cu suspendare, însumîndu-se pînă la data de 18.12.2014 un număr de 191 de zile de arest preventiv, adică mai mult decît maximul prevăzut de Constituţie dacă Mariana Rarinca ar fi fost în toată această perioadă în faza de urmărire penală!
Pe tot parcursul procesului, procurorii DNA au solicitat prelungirea stării de arest, iar Tribunalul Bucureşti le-au încuviinţat toate cererile, cu toate că Mariana Rarinca a formulat mereu cereri de înlocuire a acestei măsuri extreme, ultima avînd termen cu doar o zi înainte de prima sentinţă, aceea prin care a fost condamnată! Cineva se temea ca Mariana Rarinca să stea măcar o zi în libertate înainte de o condamnare care s-o potolească! Dacă Tribunalul Bucureşti ar fi condamnat-o la închisoare cu executare, Mariana Rarinca ar fi rămas încă doi ani în penitenciar, avînd de plătit şi suma de 11.000 RON pentru „tehnica” folosită împotriva ei! Cu atît mai importantă este sentinţa curajoasă a judecătorilor Curţii de Apel, care, prin achitarea Marianei Rarinca au devoalat public acest abuz de proporţii comis în interesul personal al preşedintei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie!
Chiar martorul sub acoperire al DNA demonstrase nevinovăţia Marianei Rarinca
Chiar în ziua în care Livia Stanciu a depus plîngerea la DNA, procurorii emit Ordonanţa 224/P/2014, prin care au dispus folosirea unui martor sub acoperire, care capătă numele conspirativ POPESCU MIHAELA. Rolul acestuia era de a o face pe Mariana Rarinca să vorbească despre sumele solicitate de la Livia Stanciu. După cum veţi vedea, schimbul de mesaje SMS dintre „Popescu Mihaela” şi Mariana Rarinca demonstrează exact contrariul, că inculpata nu cerea altceva decît sumele datorate, adică 2.000 euro! Dar, mai întîi, să vedem toate aceste mesaje, aşa cum sînt redate în Rechizitoriul DNA:
– 4.06.2014, ora 19:00. POPESCU: „D-na Mariana, am primit mai multe mesaje de la dvs., pe care nu le-am înţeles foarte clar. Eu sînt o persoană foarte ocupată şi nu am timp de ghicitori. Vă rog să-mi spuneţi ce bani, ce datorie, ce presă?
– 4.06.2014, ora 20:47:16. RARINCA: „Sunteţi datoare la mine cu 1.600 euro, 2.000 lei şi 1.800 lei în afară de ce mi-aţi dat şi în afară de alţi bani pentru care am lucrat dar nu i-am primit, am de gînd să îi iau pentru informaţii pe care le voi da la presă, Vă trimit informaţii pe fax”.
– 5.06.2014, ora 8:44. POPESCU: „Doamna Mariana, sunt o persoană ocupată şi vreau să se termine o dată povestea asta”.
– 5.06.2014, ora 13:27:46. RARINCA: „Ocupată sau nu, aveţi o datorie la mine pe care refuzaţi să o plătiţi. Dacă vreţi, v-am spus că vă trimit pe fax toate amănuntele ca să ştiţi despre ce vorbim”.
– 5.06.2014, ora 17:15:32. POPESCU: „Doamnă, din cîte ştiu nu am vreo datorie la dvs. Pentru că înainte mi-aţi cerut zeci de mii de dolari, iar în mesajul de ieri vorbiţi despre alte sume, chiar dacă nu ştiu pentru ce ar trebui să plătesc aceşti bani, vreau să ştiu concret ce anume doriţi de la mine”.
– 5.06.2014, ora 17:16:38. RARINCA: „Dacă nu aveţi este în regulă. Nu o să vă supăraţi cînd voi face dovada în mod public. V-am spus mereu că tot ce susţin argumentez şi îmi asum răspunderea”.
– 5.06.2014, ora 17:22:22. RARINCA: „Nu am cerut niciodată zeci de mii. Citiţi scrisorile şi mesajele şi vedeţi căvorbim de aceleaşi sume dar dv. nu aţi considerat că merit atenţie şi nu aţi fost atentă. Consideraţi că aţi ajuns prea sus pentru a mai da importanţă celor mici”.
– 5.06.2014, ora 17:28:01. POPESCU: „Nu ştiu la ce scrisori vă referiţi dar vreau să termin odată povestea asta pentru că nici nu mai ştiu ce vreţi de la mine”.
– 6.06.2014, ora 9:44:18. RARINCA: „Dv. nu vreţi să terminăm. Plătiţi datoria şi este în regulă. Orice voi face cunoscut public voi face în prezenţa dv. şi nu pe la spate. Eu trebuie să recuperez banii mei şi dacă nu-i recuperez de la dv. atunci îi iau de la un post de TV”.
– 6.06.2014, ora 14:25:48. POPESCU: „Cînd am vorbit mi-aţi cerut 20 de mii de euro apoi aţi înşirat mai multe sume la care se adaugă alţi bani. Mesajele sînt confuze iar la tel nu vreţi să răspundeţi… Despre ce sumă vorbim? Ori mă lămuriţi, ori mă lăsaţi în pace!”
– 6.06.2014, ora 15:29. RARINCA: „Nu am cerut 20 mii euro. Banii ăştia i-am dat avans pt. casă şi pt că vînzătorul nu a făcut actele instanţa mi-a refuzat cererea de restituire a avansului. Nu aveţi nici o legătură cu asta. Dv. aveţi datorie la mine exact cît v-am scris multe mes şi scrisori”.
7.06.2014, ora 11:47:08. RARINCA: „Urmăriţi faxul de la înalta curte. Voi trimite luni toate datele de care aveţi nevoie să vă lămuriţi, despre multe dezvăluiri pe care vreau să le fac publice”.
Acestea sînt toate mesajele de tip SMS transmise între „Popescu Mihaela”, martorul sub acoperire al DNA, şi Mariana Rarinca în perioada 4-7 iunie 2014. Pentru a fi mai uşor înţelese explicaţiile extrem de importante ce vor urma, să privim cu atenţie calendarul lunii iunie a anului 2014 şi să observăm că toată operaţiunea DNA, de la depunerea plîngerii de către Livia Stanciu şi pînă la arestarea Marianei Rarinca, s-a derulat între 4-10.06.2014.
Aşadar, Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, depune plîngerea la DNA împotriva Marianei Rarinca în ziua de miercuri, 4 iunie 2014 şi, în aceeaşi zi, „Popescu Mihaela”, martorul sub acoperire al DNA, îi şi trimite Marianei Rarinca primul SMS! Poate că acest schimb de SMS-uri ar fi continuat dacă Mariana Rarinca nu ar fi spus în ultimul SMS, cel de sîmbătă, 7 iunie 2014, ora 11:47:08: „Urmăriţi faxul de la înalta curte. Voi trimite luni toate datele de care aveţi nevoie să vă lămuriţi, despre multe dezvăluiri pe care vreau să le fac publice”.
Văzînd ce intenţiona Mariana Rarinca să facă luni, 9 iunie 2014, adică să-i trimită Liviei Stanciu pe faxul de la ÎCCJ toate datele ce dovedeau datoria de 2.000 euro, DNA intră în panică, opreşte acţiunea martorului sub acoperire şitocmai luni, 9 iunie 2014, descinde la locuinţa Marianei Rarinca pentru o percheziţie, după care o aduce cu duba la Bucureşti pentru un interogatoriu ce ţine pînă după miezul nopţii, cînd este emisă Ordonanţa de reţinere! A doua zi este dusă la instanţă şi se obţine mandatul de arestare preventivă ce va fi mereu prelungit pînă în 18.12.2014!
Această succesiune a operaţiunilor desfăşurate de DNA este cea mai clară dovadă că procurorii nu urmăreau aflarea adevărului în acest caz, ci doar satisfacerea dorinţei preşedintei ÎCCJ! Altfel, ar fi aşteptat să vadă ce documente trimite Mariana Rarinca în acea zi de luni, 9 iunie 2014, pentru a vedea dacă plîngerea Liviei Stanciu este sau nu îndreptăţită.
„Mi-aţi cerut 20.000 euro”, „nu am cerut 20.000 euro”
Dar şi lectura atentă a SMS-urilor din cele patru zile în care a fost folosit martorul sub acoperire arată acelaşi lucru: că s-a urmărit provocarea Marianei Rarinca să rostească, sub o formă sau alta, suma de 20.000 euro pentru a avea o probă care să se refere la ceea ce scrisese Livia Stanciu în plîngere. Textul Rechizitoriului arată că singura persoană care a dat declaraţie despre această sumă a fost Stanciu Radu, însă el este cumnatul Liviei Stanciu, adică fratele lui Andrei Stanciu, soţul acesteia!
Să urmărim elementele principale ale „conversaţiei” dintre „Popescu Mihaela” şi Mariana Rarinca:
- în prima zi, pe 4.06.2014, martorul sub acoperire îi cere să spună clar ce vrea: „Vă rog să-mi spuneţi ce bani, ce datorie, ce presă?” Mariana Rarinca îi răspunde la fel de clar: „Sunteţi datoare la mine cu 1.600 euro, 2.000 lei şi 1.800 lei”. În acest moment, procurorii ar fi trebuit să închidă cazul căci aveau deja dovada că Rarinca nu-i cerea reclamantei Livia Stanciu decît DATORIA, nicidecum vreo sumă ca şantaj!
- mai mult decît atît, Rarinca precizează şi în SMS-ul de a doua zi ce vrea: „aveţi o datorie la mine pe care refuzaţi să o plătiţi”. Ba, chiar, se oferă să justifice ce reprezintă acea sumă: „Dacă vreţi, v-am spus că vă trimit pe fax toate amănuntele”. Procurorii ar fi trebuit să-i ceară, prin martorul acoperit, să trimită aceste „amănunte”, însă, se pare, aceste lucruri nu intrau în sfera lor de interese!
- din contră, martorul acoperit forţează nota şi încearcă s-o provoace pe Rarinca să vorbească de „zeci de mii de dolari”: „înainte mi-aţi cerut zeci de mii de dolari”, numai că Rarinca îi răspunde foarte clar: „Nu am cerut niciodată zeci de mii”! Şi în faţa acestui răspuns, procurorii trebuiau să închidă dosarul, mai ales că Rarinca adaugă: „Plătiţi datoria şi este în regulă. Orice voi face cunoscut public voi face în prezenţa dv. şi nu pe la spate”.
- în SMS-ul din 6.06.2014, martorul acoperit forţează nota şi pronunţă suma de 20.000 euro: „Cînd am vorbitmi-aţi cerut 20 de mii de euro”, la care Rarinca reacţionează cît se poate de clar, aşa cum se vede chiar în fotografia de mai sus: „Nu am cerut 20 mii euro. Banii ăştia i-am dat avans pt. casă... Nu aveţi nici o legătură cu asta”! Dacă ignorarea SMS-urilor anterioare ar putea fi justificată de necesitatea altor amănunte în investigaţie, ignorarea acestui răspuns pe care Rarinca îl dă unei întrebări explicite reprezintă o ascundere de probe, o mistificare a acestora, căci, în Rachizitoriu, procurorii fac referire la suma de 20.000 euro doar din punctul de vedere al Liviei Stanciu, fără a preciza şi răspunsul Marianei Rarinca, deşi aveau chiar la dosar răspunsul acesteia la provocarea martorului acoperit!
- bomboana pe colivă este reacţia procurorilor la SMS-ul Rarincăi din 7.06.2014, în care, sîmbătă fiind, aceasta o avertizează pe Livia Stanciu prin „acoperitul” DNA: „Urmăriţi faxul de la înalta curte. Voi trimite luni toate datele”. În mod normal, procurorii ar fi trebuit să aştepte trimiterea acelui fax pentru a avea „probele” de care vorbeşte Rarinca, însă, din felul în care s-a derulat acţiunea lor, rezultă că au dorit tocmai să împiedice trimiterea acestora! Adică, în prima zi lucrătoare, 9.06.2014, au efectuat percheziţia, au reţinut-o şi apoi au cerut arestarea Marianei Rarinca. În numai două zile! Ca şi cum, văzîndu-i hotărîrea de a demasca înşelăciunea Liviei Stanciu, Mariana Rarinca trebuia oprită cu orice preţ! Mai ales că duminică, 8.06.2014, procurorii au interceptat un telefon dat de aceasta la Antena 3, la care, fiind zi liberă, a răspuns robotul telefonic. Acest lucru se pare că a urgentat reacţia nefirească a procurorilor, temîndu-se că dacă Rarinca ieşea în public pentru a demasca faptul că Livia Stanciu nu vrea să-i înapoieze datoria, nu mai puteau s-o ajute pe preşedinta ÎCCJ. Şi au acţionat!
Trebuie să amintim că, exact în acea perioadă, fuseseră arestaţi prin acel „frangran” cei din familia lui Bercea Mondialul tot sub acuzaţia de „şantaj”, deşi, la fel ca Rarinca, aceştia îi cereau lui Mircea Băsescu să le returneze datoria binecunoscută! Poate că Livia Stanciu a crezut că acel dosar este o bună oportunitate şi pentru ea de a-şi rezolva în mod similar propriul conflict! Se pare că în ambele „făcături” ale procurorilor, finalitatea este aceeaşi: s-au făcut de rîs.
Textul integral al Rechizitoriului din Cazul „Livia Stanciu vs. Mariana Rarinca” poate fi citit în facsimilul publicat de jurnaliştii de la luju.ro.
Faptul că preşedintele Senatului şi preşedinta Asociaţiei Magistraţilor cer demisia Liviei Stanciu nu reprezintă altceva decît reacţia firească în faţa unui caz clar de folosire în interes personal a Justiţiei de către Livia Stanciu, din postura de conducător al celei mai mari instanţe judecătoreşti. Rămînerea ei în fruntea ÎCCJ riscă să aducă atingere onorabilităţii instituţiei, ceea ce ar fi extrem de grav. La fel şi cu Laura Codruţa Kovesi, care trebuie să răspundă de acţiunea unora dintre subalternii săi, aşa cum a primit toate laudele şi decoraţiile pentru succesele altora. Poate că aşa înţelege şi dumneaei unde duc „suspiciunile rezonabile”. De asemenea, Codruţa Kovesi ar trebui să ştie că acea solicitare către Senat de a fi trimise la DNA toate documentele din ultimii doi ani, adică tocmai de cînd este preşedinte Tăriceanu, cel care-i cere demisia, ar putea fi uşor încadrate în Codul penal.
În privinţa reacţiei din partea liberalilor din fostul PNL nu e nimic de comentat, căci, de o vreme, se pare că nu pedeliştii au devenit liberali, ci invers.
Autor: Ion Spanu
Sursa: Cotidianul