Falsul în înscrisuri

Aş vrea să discut în cele ce urmează despre capitolul III din Codul Penal, referitor la falsul în înscrisuri, cu referire directă la Elena Udrea. Potrivit art.288, falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la 3 ani. Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Tentativa se pedepseşte. Deci e clar, da? Declaraţia de avere este un înscris oficial. Sigur, Parchetul ar trebui să verifice toate înscrisurile oficiale din acel minister, dar fiind faptul că Elena Udrea nu-şi aminteşte să fi existat de 50 de ori în care să fi semnat la fel şi mai ştie ce a făcut şi ce nu. Sigur, cum la vârsta ei, nu o putem bănui că ar suferi de senilitate, e clar că acest fals material în înscrisuri s-a făcut cu ştirea ei. Mai ales că a avut ca circumstanţă agravantă un alt scandal mediatic pe care chiar ea l-a creat legat de un bilet olograf, dar care nu avea valoare de înscris oficial, deci nu avea cum să producă consecinţe juridice. Ei, chiar NU CREDEM că scrisul lui Tăriceanu îl cunoştea atât de bine, pe al ei propriu nu şi-l mai recunoaşte, aşa cum a declarat  la Realitatea TV că nu mai ştie dacă ea a semnat sau nu pe cartea aceea de muncă, pentru că are foarte multe feluri de a semna şi atât de multe încât nu şi le mai poate recunoaşte.

Ceea ce a făcut ea, desigur, prin această declaraţie de aseară, a fost să-şi constituie singură circumstanţe agravante. Sigur, sub incidenţa art.288 Cp nu intră numai ea, ci toate acele persoane care au semnat în locul ei, în coautorat cu ea. Semnăturile de pe declaraţia de avere, respectiv de pe cea de interese sunt cum nu se poate mai vizibile, iar tentativa de a spune că ea le-a dat nesemnate să se ocupe şi că nu ştie cine le-a semnat, nu stă deloc în picioare, pentru că tot ea spune mai apoi că un consilier s-a ocupat de asta. Pe de altă parte, aşa cum am explicat, faptul că în primul caz, respectivul, deocamdată neidentificat a semnat simplu E Udrea, iar în cel de-al doilea caz a încercat să imite stilul de a semna de pe carnetul de muncă, iarăşi este grav. Probabil că în calitatea sa de angajat al Ministerului Turismului a avut acces la această semnătură, s-a uitat între timp (sunt două zile la mijloc), s-a documentat şi a încercat să imite, astfel încât să se poată crede că semnătura i-ar aparţine chiar Elenei Udrea, ceea ce este din nou deosebit de grav pentru persoana în cauză, dar care, aşa cum reiese din declaraţia sa de aseară s-a bucurat pe deplin de sprijinul persoanei autentice care ar fi trebuit, de fapt, să semneze pentru acest fals, adică al Elenei Udrea, ceea ce, din punct de vedere juridic se consideră coautorat. Mai departe, potrivit art 291, folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este un fals, în vedera producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu 3 luni la 3 ani, când înscrisul este oficial şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, când înscrisul este sub semnătură privată. E clar că avem de-a face aici cu un înscris oficial. E clar că avem de-a face şi cu uzul de fals, deoarece falsul material făcut de consilier a fost depus la Camera Deputaţilor de către acelaşi consilier ascunzând faptul că respectivele documente nu ar fi fost semnate chiar de Elena Udrea în scopul de a produce consecinţe juridice, adică în scopul de a fi înregistrate ca atare, ca fiind autentice, ceea ce s-a întâmplat, pe respectivele documente existând ştampila Camerei Deputaţilor. Abia la art 292 intrăm la obiectul verificărilor propriu-zise ale conţinutului acestor declaraţii, adică la falsul în declaraţii. Art 292 Cp spune aşa: Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art 145 Cp (adică instituţiile publice), în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, atunci când declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Da, desigur, dar dacă această declarare necorespunzătoare adevărului s-a făcut în urma unui fals material şi a unui uz de fals, e clar că avem de-a face cu un concurs real de infracţiuni sub formă continuată (au fost două, da?) în coautorat (Udrea şi consilierul său). Cam asta ar fi pe scurt problema Udrea numai în ceea ce priveşte acest aspect penal. Celelalte cu darea de mită prin deturnare de fonduri (fondurile erau alocate promovării turismului, iar ea a dat banii ca mită pentru imaginea-i proprie, pentru diurna ziariştilor) sunt deja alt spectru al multiplelor valenţe infracţionale ale personalităţii Elenei Udrea, bineînţeles. Cele cu traficul de influenţă în favoarea promovării unor proiecte infracţionale pentru Monica Iacob-Ridzi, altă problemă inclusiv de complicitate la tentativa Monicăi Iacob-Rodzi de a comite infracţiuni în zona Parâng-Petroşani. Mai sunt şi altele legate de traficul de influenţă în favoarea unor grupuri de interese infracţionale, adică în favoarea reţelei de crimă organizată constituită chiar de soţul său. Sunt foarte, foarte multe. Încă mai sper ca DNA-ul să se autosesizeze din oficiu şi să le ia pe toate la verificat. Încă mai sper. Total independent şi fără să-i pese de imaginea publică a lui Traian Băsescu în prag de campanie electorală pentru prezidenţiale, desigur. Campanie, necampanie, cu legea nu te joci!

Mirela Predan
sursa: opiniicetatenesti.com