Simt ca nu mai este nevoie de un alt element de stres, in afara de codurile de ninsoare si viscol, de toate culorile, care ne ravasesc viata in aceasta perioada.
Insa, situatia in Grecia degenereaza, escaladeaza si pericolul este intr-atat de mare, incat nu-i pot pastra numai pentru mine eventualele valente si consecinte, inclusiv asupra Romaniei.
Retinerea mea se refera in special la faptul ca finantist fiind, imi este greu sa va prezint din interior, mizeria si toxicitatea unei lumi financiare, cu gulere albe, insa cu constiinta extrem de incarcata, din care vrem, nu vrem, facem parte.
Insa am s-o fac, pentru ca asa este corect.
Sa intelegem mai intai ce-i cu aceasta lume murdara, construita si condusa de cele mai avansate inteligente in domeniu, pregatite in celebrele incubatoare de creiere gen Harvard, Oxford, Cambridge, sau alte universitati din top 10, furnizoare de infrastructura de tip Wall Street.
La un PIB mondial estimat la aprox 70.000 miliarde USD, finantele internationale au construit o lume financiara virtuala, considerata la valori intre 500.000 si 700.000 de miliarde USD. Pentru a realiza magnitudinea acestor cifre, am sa va prezint doua extreme de PIB, SUA – 14.400 miliarde USD, aprox 2 % din bula financiara de mai sus si Romania, 170 miliarde USD, cam 0,02 % din acelasi ordin de marime.
Aceasta lume financiara virtuala, intre 70.000 miliarde USD, valoare reala si 700.000 miliarde USD, valoare artificiala, reprezinta creatii toxice, ale mintii umane, orbite de lacomie si dorinta de profit cu orice pret, pe care marele om de afaceri american, Warren Buffet le considera in anul 2009, “instrumente toxice de nimicire in masa”.
Ce sunt ele de fapt: am putea spune, instrumente financiare intr-atat de complexe, incat nici fauritorii si promotorii lor nu le mai inteleg, nu le mai pot controla, insa le accepta evolutia, dezvoltarea si diseminarea.
Crearea lor a fost posibila prin conlucrarea a 3 tipuri de inteligente: economica, informatica si matematica, fiind produse la granita acestor domenii de varf, in inalta tehnologie financiara.
In presa financiara le regasiti uneori sub denumirea de credit default swaps (CDS), instrumente derivate, de cele mai multe ori in marja, instrumente swap al ratelor de dobanzi, clearing bonduri si contracte repo si multe alte astfel de instrumente.
Ar fi sinucigas pentru acest articol sa va prezint constructia economica, matematica si informatica a acestor instrumente financiare, extrem de complexe si din acest motiv am sa va prezint numitorul lor comun si pe un limbaj usor de inteles: pariul.
De fapt, prin toate aceste inginerii financiare se fac pariuri, de la caderea unui stat prin faliment, in urma default, adica a incetarii de plati de catre statul respectiv, vezi Argentina anilor 2000, pana la caderea de banci sau alte institutii financiare, companii de asigurari, fonduri de investitii, fonduri de pensii, fonduri de siguranta sociala, fonduri de hedge si administrare a averilor si multe alte astfel de organizatii financiare, care se dedulcesc cu produsele toxice mai sus explicate.
In ce consta toxicitatea ridicata a acestor produse?
Si aici am sa va prezint numitorul comun: marja.
Ce inseamna marja: reprezinta de fapt miza pariului, altfel spus, poti paria printr-un instrument financiar o suma, iar daca optezi pentru marja, acest lucru iti asigura ca poti castiga cu mult mai mult decat ai investit sau poti sa pierzi in aceeasi cheie.
Exemplu: investesti 1 milion euro. Cota pariului, permisa de marja, poate sa mearga si pana la 1 la 40, functie de riscul asumat, adica daca castigi, respectivul castig va avea baza de plecare 40 milioane de euro si nu milionul concret pe care l-ai investit.
Sa presupunem ca ai reusit sa castigi la un randameant de 40%, acest lucru iti aduce un castig total de 56 milioane de euro(40 + 16), deci de 56 de ori mai mult decat investitia propriu-zisa.
Sa nu uitam, cand cineva castiga, altcineva pierde.
Cum pierzi ?
Sa presupunem ca ai pariat gresit, pierderea se raporteaza nu la milionul investit, ci la 40 de milioane euro, deci daca mergem pe acelasi rationament, pierzi 16 milioane de euro, deci vii cu bani de acasa, pierzand de 16 ori suma investita.
Inchipuiti-va ca, toate aceste pariuri se joaca permanent, platforma informatica, programe, aplicatii, asigurand functionarea automata, fara posibilitatea de retrageri, mai ales atunci cand simti ca ai pariat gresit.
Este logic sa fie asa, este ca in sistemul operatiunilor clasice financiare tip: acreditiv documentar, operatiuni de tranzit de tip cont excrow, scrisori de garantie, in care cel putin cele doua parti implicate contractual, vanzatorul si cumparatorul nu mai pot interveni, de regula bancile, a treia parte, jucand rolul de arbitru, independent de partile contractuale si dependent de prevederile contractuale, conferind dimensiunea de fermitate si irevocabilitate.
Numai pe caderea monedei euro, sperietoarea lunilor oct-dec 2011, s-au pariat 21 de miliarde de euro, adaugati cota de 1 la 10, 20 sau mai mult si realizati dezastrul din buzunarul celor care au pariat gresit, euro fiind cat se poate de sanatos chiar si astazi.
Revenim la Grecia.
De ce credeti ca liderii UE nu-i permit acesteia obstescul sfarsit financiar, prin faliment, adica default, cand de fapt aceasta este situatia de facto, care o guverneaza?
De ce este aceasta teama de neinteles si mesaje dintre cele mai infricosatoare, cum ca daca Grecia intra in default, UE se poate dezintegra?
La o simpla analiza economica de bun simt, netinand seama de subteranele finantei europene, oculta pana in maduva oaselor, ne-am putea intreba, cum o tara cu un PIB de 250 miliarde de euro ar putea zdruncina PIB-ul UE de peste 12.000 de miliarde de euro, reprezentand 2 % din acesta?
Raspunsul, pe care niciun lider european nu are curajul sa-l dea este ca, la instituirea oficiala a default, se declanseaza automat, prin sistemele informatice ale platformelor de tranzactionare, o tragedie europeana, posibil mondiala, ca urmare a panzei imense de pariuri in marja, sub toate formele,care efectiv pot arunca in aer Uniunea Europeana. Infectarea si contagiunea in sistemul financiar european este intr-atat de mare, nici nu mai poate fi masurata si nici impiedicata, nici inainte, nici dupa declansare, actionand automat.
Acest lucru da fiori liderilor UE, deoarece ceea ce se poate petrece, nici nu poate fi controlat, nici administrat.
Pentru o mai buna intelegere, am sa va aduc aminte de un caz intamplat in urma cu mai multi ani, la Banca Societe Generale, Franta, pe care as dori sa-l intelegeti prin prisma celor expuse pana in prezent: Jerome Kerviel, broker la aceasta banca, a implicat banca, fara stirea ei, in operatiuni cu derivate, cu lucru in marja.
A castigat 1,4 miliarde euro, i s-a urcat la cap, probabil se considera deja vedeta, o fi fost si incurajat, a marit marja si cota pantru pariuri, dupa care a pierdut peste 6 miliarde de euro dintr-o data, de a fost nevoie, dupa arestarea lui, ca actionarii bancii sa convoace AGA si sa aduca de indata 5 miliarde de euro de acasa.
Inchipuiti-va ca Grecia nu este Societe Generale si ca pariurile pe viata ei au fost facute in intreaga UE si nu numai, si in alte zone, contagiind intreaga lume.
Acesta este adevarul crud, instituirea oficiala a falimentului Greciei declanseaza in aceeasi secunda, in mod automat, inchiderea tuturor pozitiilor financiare, pot fi milioane, miliarde de astfel de operatiuni, deschise poate in ani de zile, in special in ultimii, ceea ce poate sa conduca la efecte astazi de neimaginat, de genul falimente in serie la tot felul de organizatii financiare, care au pariat din greu, pe o situatie sau alta, pulverizarea fondurilor depuse de diverse categorii de depunatori, la institutii financiare descrise mai sus si tot felul de astfel de efecte nocive, care pot afecta decisiv viata cetatenilor europeni si probabil mondiali.
Mai rau, ca efect subsecvent deschiderii pozitiilor in marja, pentru a favoriza pariurile aferente, la valori de sute si mii de miliarde de euro, entitati financiare extrem de puternice isi folosesc lobbyul si influenta proprie, pentru a face sa se intample mizele acestora, impingand spre dezastru, chiar state, nu mai vorbesc de alte entitati mai slabe decat acestea.
Acestia sunt cunoscuti in literatura de specialitate drept speculatori, de care multi se tem si in fata carora se instaleaza fel de fel de obstacole, vezi imprumutul FMI pentru Romania, care ar fi avut drept scop si intarirea capacitatii BNR de a lupta impotriva respectivei specii de rapitori, financiari bineinteles.
Acesta este motivul pentru care UE va face tot ce-i sta in putinta sa nu incurajeze Grecia sa declare oficial starea de faliment si probabil ca pana la urma ii va accepta toate mofturile fiscal-bugetare, in detrimentul unor state, gen Romania, care in intrega ei istorie nu a fost scutita de rambursarea nici macar a unui sfant.
autor: Ionel Blănculescu
sursa: blanculescu.ro