Extinderea ţărilor s-a făcut, în principiu, prin război. Războaiele au fost duse când o ţară şi-a permis economic să le ducă şi când avantajele pe care noul teritoriu le-a adus au depăşit costurile, precum şi când populaţia cucerită a acceptat noua conducere.
Afghanistanul este un model de ţară imposibil de cucerit.
În funcţie de tehnologie au avut loc reconfigurări ale statelor, a numărului acestora. Dezvoltarea tehnologiei este în directă legătură cu nivelul de educaţie şi cu libertatea economică a statului în cauză.
De asemenea, un rol important îl are structura economiei, bazată pe capital şi comerţ sau pe resurse naturale. Ţările mici ca suprafaţă au economii bazate pe comerţ şi au o mare mobilitate a capitalului. Ţările mari se bazează pe resurse naturale.
Dacă războiul a condus la mărirea statelor tot el este responsabil pentru apariţia de noi state. Aproape toate statele europene sunt consecinţe ale războaielor. Un factor de unificare l-a avut şi îl are comerţul. Germania a luat naştere prin trecerea la reguli comerciale unitare. Deşi nu este stat, UE s-a extins şi a apărut prin liberalizarea comerţului.
Cam aşa a mers istoria. Un articol foarte lămuritor e aici. Ne spune clar că un guvern mondial este total improbabil. Cel puţin în curând.
Luată una peste alta ţările se formează şi se desfiinţează în funcţie de resurse naturale, bani, tehnologie şi interese. Voinţa maselor a fost şi o să rămână un factor secundar. Iar ideea de stat-naţiune, atât de dragă nouă, o să dispară încet, încet sub presiunea banilor, tehnologiei şi intereselor.