ilustrarile ei cinematografice au facut cariera. Gattaca, Soldat Universal, Robocop, Terminator, Odissea Spatiala sau, cel mai recent, Hanna, descriu o utopie in care omenirea a ajuns la abilitatea tehnologica si la insensibilitatea morala de a altera fundamental corpul omenesc astfel incat fenomene ca bolile, batranetea si, in cele din urma, moartea sa devina parte a unui trecut umanist mucegait.
Nu doar cinematografia s-a bucurat de noutatea filozofica a transhumanismului. In literatura contemporana genul acesta poarta numele de cyberpunk si contine nume reprezentative ca William Gibson, cu romane traduse in romana, Michel Houellebecq, un alt rasfatat al editurilor autohtone, sau Bruce Sterling, cu mai multe volume de-a lungul timpului in librariile locale.
De asemenea, jocurile video (cel mai celebru fiind Half Life 2) s-au potrivit ca o manusa pentru expresiile futuriste implicate de modificarea corpului uman.
S-ar parea la prima vedere ca toata aceasta poveste nu ar merita luata in serios fiind doar opera unor indivizi prea pasionati de tehnologie si prea putin de istorie si literatura. Ceea ce ar fi gresit…
Deoarece in esenta, transhumanismul reprezinta una din incarnarile contemporane cele mai nocive ale evolutionismului. Pe scurt, asumptia fundamentala a ambelor doctrine este ca omul nu are o natura imuabila ci reprezinta doar un stadiu din drumul de la, sa zicem, maimuta spre….o alta stare. “It became increasingly plausible to view the current version of humanity not as the endpoint of evolution but rather as a possibly quite early phase” (Charles Darwin).
Mai mult, aceasta filozofie este sustinuta de profesori de la universitati importante, cum este de pilda Lee Silver care preda la Princeton, sau Kathreen Hayles de la University of California.
Ar putea exista riscul ca toata aceasta poveste scientista si, din pacate, nu prea fantastica sa li se para stralucitoare unora. In fond e vorba de ameliorarea unor probleme genetice, de imbunatatirea conditiei umane, samd.
Totusi lucrurile nu stau deloc asa iar principalul obiectiv manifest al adeptilor (si pericol pentru oamenii inca normali la cap) il reprezinta controlul total asupra indivizilor. Astfel, in anul 2003 la Yale University in cadrul primei conferinte a Asociatiei Mondiale Transhumaniste, profesorul Lee Silver a prezis ca pana la sfarsitul secolului: “Toate aspectele ce tin de economie, media, industria divertismentului, industria cunoasterii vor fi controlate de membrii clasei GenRich…Oamenii naturali vor lucra ca furnizori de servicii prost platite sau ca muncitori”. Potrivit lui Silver,membrii clasei Gen Rich vor fi in viitor cei cu gene modificate in laborator, care vor reprezenta aproximativ 10% din populatia SUA, preluand practic rolul istoric al aristocratiei naturale.
Sigur ca intrebarea care se pune in aceste conditii este ce se va intampla cu omul asa cum il stim noi, chiar denaturat si cu o viata
“solitara, saraca, urata, dura si scurta”. Dr. Richard Lynn profesor emerit la Universitatea din Ulster nu ne lasa niciun semn de indoiala: “De ceea ce avem nevoie aici nu este un genocid, uciderea populatiei ce formeaza culturi incompetente…Dar trebuie sa gandim in termeni realisti de “reducere treptata”a unor asemenea indivizi…Progresul evolutiv inseamna extinctia celor mai putin competenti ”
In pofida jargonului stiintific toata aceasta teorie nu face altceva decat sa reproduca vechiul ideal al alchimiei gnostice, fapt admis de altfel de transhumanisti: “Am atins doua dintre cele trei obiective ale alchimistilor: am transformat elementele, am invatat sa zburam. Nemurirea este urmatorul pas” (Max More – On becoming posthuman).
Inutil de mentionat ca in toata aceasta conceptie despre lume nu mai exista loc nici pentru Dumnezeu, nici pentru om, nici pentru liber arbitru, nici pentru demnitate umana. Toate vor fi sacrificate pe altarul zeului Progres, iar umanitatea (in cazul in care acest cuvant va mai putea fi folosit) va fi impartita in genuri distincte cu o elita stiintifica plasata deasupra si o umanitate aflata in cea mai deplina sclavagie imaginata vreodata.
“Oamenii pot sau sa dispara linistiti ca dinozaurii, care in trecut dominau pamantul dar astazi sunt obiect de muzeu, sau sa reziste putin mai mult devenind masini…In orice caz, epoca omului se apropie de sfarsit” (Kathreen Hayles).
Cred ca este foarte important de reamintit ca majoritatea acestor transhumanisti sunt profesori universitari la unele dintre cele mai prestigioase universitati din lume, si nu niste lunatici avizi de putere si control dintr-o banda desenata. Asa cum ar trebui sa stea lucrurile de fapt…
Ninel Ganea
sursa: karamazov.ro