Sa va spun cum e cu protestele astea din Grecia si Spania: aceiasi oameni care au facut greva ca politicienii sa le dea mai mult (salarii, scutiri de taxe, sosele si spitale) fac acum greva impotriva politicienilor care i-au ascultat.
Bine, nu doar i-au ascultat, i-au starnit de-a dreptul. “Meritati!”, “Aveti dreptul!” “Pentru o viata mai buna”. “Doar noi stim secretul, ailalti sunt niste ticalosi!”. Un secret la fel de bine pastrat ca si ala al averilor scoase pe sarma la uscat: si in Grecia socialistii stau la fel de bine ca dreapta in materie de conturi in banca. Fireste, nu intr-o banca din tara lor: cei mai mari patrioti si-au scos lunile astea banii din tara pe care pasamite o iubesc. La fel ca si la noi, unde lumea buna din politica aduleaza Romania la televizor si se baga in pat cu Ciprul cind n-o vede electoratul.
Acum, sigur, nimeni nu mai recunoaste nimic. Nici politicienii n-au furat, nici grecul de rand de la taverna n-a baut pe datorie. Autostrazi, monumente, pensii si burse si spagi: toate astea s-au strans intr-un cos enorm de promisiuni onorate pe spinarea viitorului. Care are, iata, prostul obicei sa vina cind nu te astepti.
Exista vreo morala aici? Doar aceea ca democratia in tarile astea din sud pare de fapt un fel de legiferare a furtului cu acte in regula. Furtul de la stat, care ziua da cu doua maini si noaptea isi trage ciorapul pe fata si sparge bancile straine sa acopere gaura. Furtul de la unii la altii: profesorii de la politisti, pensionarii de la sindicalisti si toti dintr-un cont al bancii centrale. Un cont gaurit, dar in care maine, Euro (acest Iisus al finantelor europene), va face dintr-o paine o mie de croissante si dintr-o obligatiune de stat cu valoare zero un lingou de aur pe care poti sa-l dai imediat pe inca un lot de limuzine din Germania.
Grecia e doar un colt la vedere din icebergul socialismului triumfator din Vest. Pentru ca despre asta e vorba aici: despre principiul lui Marx (rezervat fazei finale pe municipiu a capitalismului): “fiecaruia dupa nevoi, de la fiecare dupa puteri”. Un principiu complet imbecil pe care Uniunea Europeana si moneda unica l-au facut posibil acolo unde nimeni nu se astepta. Intre cei mai putini productivi, ca sa nu zic lenesi.
In momentul asta, oamenii ies in strada deja in doua tari europene tocmai ca sa tina cu mana stanga pancarta pe care se plang de ce-a facut mana dreapta cu stampila de vot. Ilf si Petrov, care au scris sub comunism, au fost suficient de curajosi incat sa numeasca fenomenul asta “prostie prin efractie”. Eu as zice ca mai onesta ar fi o propozitie simpla, de uz casnic, pe care si politicienii nostri ar putea s-o priceapa:
“Minte-ma, dar nu-mi face cheful!”
Lucian Mandruta
sursa: gandul.info