Analistul politic Cozmin Gușă lansează ipoteza conform căreia glonțul de aur în campania electorală din Statele Unite ar putea să fie tras de la București. Nimerindu-l pe Joe Biden. Contracandidatul lui Donald Trump. Acest scenariu stă în picioare. Iar legăturile duc direct la George Maior, fostul șef al Serviciului Român de Informații și, în prezent, ambasador extrardinar și plenipotențiar al României la Washington. Numit acolo de Klaus Iohannis. Și susținut în continuare de acesta. De partea cui e George Maior?
Avem toate motivele să afirmăm fără nicio ezitare că George Maior se plasează politic de partea Partidului Democrat din Statele Unite. Avem de asemenea toate motivele, cântărind comportamentul lui Klaus Iohannis, să facem și o a doua afirmație. Și anume că, în ciuda faptului ca a dat de câteva ori mâna cu Donald Trump și s-a alintat în timp ce acesta îl bătea bărbătește pe umăr, președintelui României îi este mult mai confortabilă compania democraților. Și s-ar bucura sincer dacă Donald Trump ar fi învins de Joe Biden în campania prezidențială din Statele Unite. Și, în fine, este obligatoriu, dacă vrem să facem un raționament corect, să pornim de la premiza unui puternic parteneriat care îl leagă pe Klaus Iohannis de George Maior.
Să începem cu sfârșitul. Aparent, Klaus Iohannis ar fi avut toate motivele să nu-l mențină în funcție nici măcar o zi pe George Maior. În poziția de șef al Serviciului Român de Informații. Dar în mod straniu Eduard Hellvig l-a înlocuit pe acesta abia după trecerea unei bune perioade de timp. Un timp în care George Maior a avut vreme să-și împacheteze cu grijă jucăriile și scheletele unora și altora, pe care le depozita în fișet. Chiar și după aruncarea pe horn a lui George Maior, la butoane a rămas o bucată de timp generalul Florian Coldea, care a continuat și el să împacheteze. Iar acum acționează în forță din întuneric, amestecându-se în viața politică în general și în campania electorală prezidențială în special.
Perioada tandemului Maior-Coldea la conducerea Serviciului Român de Informații a coincis nu atât cu transformarea instituției în principala poliție politică a României, ci mai ales cu o vastă operațiune de confiscare a principalelor instituții civile ale statului. Care, rând pe rând, au devenit prizonierele SRI. În toată această perioadă, cea mai mare consumată sub regimul Traian Băsescu, a existat fără nicun fel de discuție un parteneriat din ce în ce mai bine consolidat între conducerea Serviciului Român de Informații și serviciile secrete din Statele Unite. Când ești partener cu o putere de anvergura Statelor Unite, rezultatul este că tu nu afli mare lucru despre omologii tăi, în schimb omologii tăi știu totul despre tine. Și pentru asta te și decorează în mod repetat.
Prin urmare, noi nu am aflat și nici nu ne-a prea interesat ce se întâmplă în subteranele puterii de la Washington. În schimb, ceea ce se întâmpla în subteranele puterii de la București se putea citi de pe malul Potomacului zi de zi cu mare ușurință. Au fost cunoscute de către partenerii noștri americani toate încălcările grave ale democrației puse la cale de instituțiile de forță din România și toate încălcările fățișe, brutale, de o violență fără precedent în istoria recentă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, care îi vizau în special pe adversarii politici ai regimului Băsescu și pe oamenii de afaceri care nu făceau parte din anturajul acestuia. Dar Statele Unite au închis ochii și nu au reacționat în niciun fel, pentru că în acest fel au reușit să-i aibă la mână pe cei mai importanți parteneri politici de la București.
Pe tot parcursul mandatelor lui Traian Băsescu, la Washington la putere s-au afat democrații. Aceșt democrați și-au împărțit sferele de influență. Joe Biden, aflat la acea dată într-o poziție cheie în administrația Statelor Unite, s-a ocupat îndeaproape de statele din estul Europei și în special de România. El a slujit aici interesele Statelor Unite, în mod direct și în mod indirect, prin intermediul ambasadorului Mark Gitenstein. Iar când acesta nu mai făcea față, o trimitea la București pe asistenta sa Victoria Nuland. Ei acționau ca niște veritabili pompieri de serviciu, atunci când coșmelia lui Traian Băsescu lua foc. Cum s-a întâmplat la referendumul pentru suspendarea acestuia. Referendum întors pe dos, după ce Băsescu a fost demis de populația României, pe mâna Curții Constituționale, dar în realitate de către serviciile secrete, în special SRI, care au lucrat într-un strâns parteneriat cu omologii lor din Statele Unite. Poate dvs., cei care citiți astăzi aceste rânduri, nu vă mai amintiți. Dar eu îmi amintesc foarte bine descinderile care au avut loc atunci la București ale unor oficiali americani, sub directa coordonare a lui Joe Biden și chiar descinderile unora dintre aceștia la Palatul Cotroceni, unde președinte interimar era Crin Antonescu. Toate aceste intervenții au avut drep scop influențarea majoră și brutală a politicii de la București.
În acest parteneriat, care, iată, a avut și calitatea de a-l susține fie și împăiat pe Traian Băsescu la putere, acesta, precum și echipa sa, în care o poziție centrală o ocupa tandemul Maior-Coldea, nu aveau cum să nu plătească la greu pentru serviciile făcute. Și astfel Joe Biden, în mod direct și prin interpuși, a putut să facă la București, cum a făcut și la Kiev, afaceri extrem de profitabile. Afaceri personale. Dincolo de afacerile în interes american. Joe Biden a lucrat în Româna într-o strânsă combinație cu ambasadorul Mark Gitenstein. Un prim și evident, ca să nu spun flagrant rezultat al acestei alianțe și a datoriei plătite de către regimul Băsescu, este plasarea ambasadorului în cea mai importantă poziție financiară pe care România i-ar fi putut-o oferi unei persoane avide de câștiguri uriașe. Așa se face că Mark Gitenstein a devenit președintele Fondului Proprietatea. Și, din acel moment, a câștigat pentru el și protectorii săi de la Washington, dintre care cel mai important este Joe Biden, miliarde de dolari. Bani buni, românești. Iar printre numeroasele combinații financiare puse în operă în acea perioadă și ulterior s-a numărat și faimoasa mega-escrocherie Microsoft. Pentru care există deja două denunțuri semnate de fostul ministru al Comunicațiilor Gabriel Sandu și depuse atât la Departamentul de Justiție al Statelor Unite cât și la Casa Albă, atenție, sub mandatul lui Donald Trump.
Această istorie, în bună măsură încă secretă, nu se încheie aici. Să ne amintim că în perioada în care Elena Udrea, cel mai apropiat colaborator al lui Traian Băsescu, a fost deținută într-un penitenciar în Costa Rica, ea a fost supusă unei intense operațiuni de debriefing de către reprezentanți FBI. Se întâmpla tot sub mandatul lui Donald Trump. Și cine are memorie bună va recunoaște că prin mai multe demersuri editoriale am atras atenția că cel vizat la capătul acestui efort FBI nu a fost atât Traian Băsescu, cât Joe Biden, despre care se știa în cercurile bine informate că va deveni principalul contra-candidat al lui Donald Trump în cursa pentru Casa Albă. În cele din urmă, după ce a spus tot ceea ce avea de spus, Elena Udrea s-a putut întoarce liniștită în România. Și, într-un prim avânt, a lăsat chiar să se înțeleagă că s-ar putea să se înscrie în cursa electorală prezidențială. Nu a mai făcut-o. Dar este liberă bine merci. Și probabil liberă va rămâne. Pentru că a vărsat tot ceea ce trebuia vărsat despre Joe Biden.
Presupun că nici afacerile din domeniul energiei nu sunt neglijate de anchetatorii FBI, care investighează ceea ce a făcut Joe Biden nu numai în Ucraina, ci și la București. Una peste alta, nu m-aș mira deloc ca într-adevăr, așa cum sugerează Cozmin Gușă, glonțul de aur să fie tras de la București, lăsând Partidul Democrat american fără un candidat cât de cât eligibil. Cu acest prilej vom vedea ce mai face George Maior, ambasadorul nostru la Washington, partener de nădejde al lui Joe Biden. Va rămâne până la capăt în tabăra acestuia? Sau va defecta? Sau deja a defectat și noi nu știm? Întrebarea nu este fără sens. Pentru că, la rândul său, George Maior este partener al ui Klaus Iohannis. Până la urmă, în ce teren joacă Klaus Iohannis? În terenul lui Donald Trump? Sau în terenul lui Joe Biden? Răspunsul la aceasă ultimă întrebare ar putea să sugereze că glonțul de aur e reversibil. Pleacă de la București la Washington, lovește ce e de lovit și se întoarce la Bucrești, pentru a lovi din nou. Ce e de lovit.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog