Guvernul vrea sa ne arate ca s-a pus pe treaba. Ne “ameninta” cu reducerea agentiilor guvernamentale, cu cea a personalului din cabinetele demnitarilor, cu programe care isi propun sa sprijine producatorii de cereale, cu amanarea primelor de vacanta pentru bugetari, cu vanzarea locuintelor ANL, la preturi modice, catre chiriasi, cu proiecte gigantice de constructie a mii de kilometri de drumuri judetene… Cand observi toate eforturile Cabinetului Boc, nu poti, la o analiza superficiala, decat sa fii surprins de starea deplorabila in care se afla Romania. Cu atatea eforturi din partea ministrilor, totusi, o ducem atat de greu. Din pacate, cu actiuni de imagini, proiecte care vor ramane in faza… de proiecte, interminabile scandaluri politice, masuri economice contraproductive si o fiscalitate excesiva, realitatea nu poate fi decat grava. Numarul celor disponibilizati continua sa creasca, concomitent cu gradul de nemultumire al unei populatii ajunsa deja in pragul disperarii. Economia este tot mai lovita de criza, iar incapacitatea guvernantilor de a identifica solutiile necesare si-a pus amprenta asupra tuturor indicatorilor economici. Coalitia este in continuare macinata de luptele interne in timp ce, la polul opus, milioane de romani sunt tot mai ingrijorati de perspectiva zilei de maine. Fondurile bugetare se reduc de la o zi la alta. Managerii spitalelor sustin ca mai sunt bani doar pentru doua luni, inutil sa mai vorbim despre protestele din Justitie, ca si despre starea in care se gasesc toate celelalte domenii din Romania. De la mineri si ceferisti, pana la profesori si magistrati, toti resimt din plin consecintele recesiunii, dar si incompetenta unui guvern corupt si arogant. Doar ei, alesii, nu simt criza. Bani exista pentru ei, cat timp ramificatiile a doua decenii de compromisuri politice functioneaza foarte bine si in perioade de declin economic. Cu cat populatia este mai saracita, mai disperata, cu atat obsesia liderilor de a obtine cat mai multe privilegii si Putere este mai mare. Cheltuielile unui ales sunt mari, iar posibilitatea ca acesta sa accepte o reducere a fondurilor, de neacceptat. De altfel, Bugetul Parlamentului, al Guvernului, al Administratiei Prezidentiale, au suferit reduceri doar la nivel declarativ. Astfel, cabinetele demnitarilor – ne anunta premierul – vor suferi restrangeri drastice din punct de vedere al personalului. In jurul acestora nu se va mai foi o liota de 16 experti, consilieri, sefe de cabinet si secretare, ci doar… 13. Vor pleca tot cei mai competenti si vor ramane cei si mai ales cele care stiu sa faca un sef sa se simta apreciat. Reducerile la buget sunt nesemnificative, cat timp Cabinetul Boc se dovedeste incapabil sa adopte acele masuri ferme, prin care economia sa primeasca gura de oxigen mult asteptata.
Pana si un profan in economie constientizeaza faptul ca viitorul suna rau, iar a doua jumatate a anului va fi mult mai dificila. Nici chiar acum, in al doisprezecelea ceas, decidentii nu au timp sa se gandeasca la soarta populatiei, la previzibilul cosmar economic si social pe care il va cunoaste Romania, la strangerea randurilor in fata unei situatii grave. Nu incalzeste pe nimeni faptul ca premierul si o parte din ministri au anuntat ca nu isi vor lua concediu, cat timp rezultatele efective la nivel economic nu se vad. De altfel, la varful Coalitiei cei doi parteneri incep sa aiba abordari diferite privind programul anti-criza. Nu exista coeziune, responsabilitate, competenta.
Exista doar un absurd razboi electoral, cu episoade mai numeroase decat cele ale unei telenovele sud-americane, in care votul reprezinta suprema tinta. Interesul national nu mai face parte decat cel mult din programele electorale ale unor partide care vor Puterea, cat mai multa Putere, indiferent de suferintele pe care lupta pentru functii o aduce romanului de rand. Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu. Dintre acestia se va alege noul presedinte. Sustinuti de trei dintre partidele care sunt vinovate intr-o masura uriasa de starea in care a ajuns Romania.
Este posibil sa avem o campanie atipica, in care populatia sa voteze in proportie de 90 la suta. Va fi, insa, un vot in strada, in fata caruia candidatii, partidele si clientelele politice se vor dovedi neputinciosi in a da explicatiile pe care romanii le vor cere. Iar programele politice, promisiunile si zambetele mieroase vor ramane fara niciun efect in fata unei multimi de necontrolat.
