Prin această definiţie, FBI-ul, alături de establishment, îndeamnă “boborul” să meargă conştiincios la serviciu şi, în caz de necesitate să strângă cureaua fără crâcnire, indiferent de ce i se întâmplă. Asta, în vreme ce nişte nişte “băieţi deştepţi”, care nu îşi strâng niciodată cureaua, strâng un laţ nevăzut în jurul oamenilor şi necuvântătoarelor, confiscându-le cu acte în regulă aerul, apa, sursele de hrană, teritoriul, viaţa; dovedindu-se ei înşişi adevăraţi ecoterorişti cu manşete albe, lacomi de morţi violente şi de arginţi. Cu mult timp înainte, Oscar Wilde îi diagnosticase însă printr-un aparent paradox : ”Există nişte oameni mult mai preocupaţi de bani decât cei săraci: aceştia sunt cei bogaţi”.
În iunie 2006, un tânăr ursuleţ provenind din nordul Italiei s-a pus pe hoinăreală europeană. Cunoscut şi botezat Bruno, umblăreţul a luat-o spre nord, pripăşindu-se în Bavaria, unde a păgubit “locomotiva UE” de o oaie, de câteva gâşte, ba chiar şi de un hamster. Cum era mare la talpă, a stricat până şi gazonul unei piscine. Fiind prima apariţie a unui urs in regiune, dupa 170 de ani de la stârpirea speciei în Germania, comunitatea ar fi trebuit să se bucure. Nu a făcut-o. Drept care, prin lunetă, un prost fălos, gătit după catalogul Frankonia şi prevăzut cu autorizaţie, a tras nemţeşte un glonţ de mare calibru în “fiara” care tocmai păştea.Căci, se ştie, cel mai adesea ursul paşte.
În noiembrie 2009, “ţara cantoanelor” era cutremurată de vestea că vreo zece lupi , pendulând cu burţile lipite de spinare între Italia şi teritoriul său, aduc ceva prejudicii uriaşului şeptel al naţiunii cu “nivel de trai ca-n Elveţia”. Cum magnaţii caşului şi ciocolatei cu lapte nu îşi puteau permite sacrificarea niciunui sfanţ pe altarul biodiversităţii, cum nici băncile şi nici societăţile de asigurare nu se ofereau să consoleze la buzunar păgubiţii, soluţia a venit de la parlamentarul de extremă dreaptă Joseph Kunz. Propunerea fătată de creieraşul lui Kunz constase în prinderea lupilor, urmată de expulzarea acestora în… România. Consiliul Federal elveţian nu a i-dat curs, însă a anulat lupilor statutul de “specie strict protejată”, conform noii legi aceştia nemaibeneficiind de “dreptul teritorial” în această ţară. Bucuroşi, urmaşii lui Wilhelm Tell de îndată şi-au slobozit focul vânătoresc asupra lor.
Marţi, 19 februarie 2013, tot oficialii elveţieni au împuşcat unicul urs aflat în această paşnică ţară, unde totul este numai verdeaţă şi unde văcuţele dau din uger direct ciocolată, învelită în staniol de către marmote, cum demonstra reclama. Ursului cu pricina, purtând zgardă cu emiţător radio, i s-au tolerat o vreme fărădelegile, trecându-se pe răbojul răbdării cetăţenilor câteva grave infracţiuni: intrarea prin efracţie într-o cabană părăsită, stricarea stupilor unei şcoli, uciderea unei capre si, în cele din urmă a unei măgăriţe. Simţind că li se apropie ceasul, “măgarii” din ţara cu cele mai multe bănci şi arme pe cap de locuitor din Europa , au decis să-l liniştească pe poznaşul urs cu un glonţ. Moment în care, alături de “măgarii” cu pricina şi-au găsit liniştea şi “vacile” helvetice.
Liniştea însă avea să le fie de scurtă durată, fiindcă Marele Şef de trib , indianul Seattle, prevăzuse totul.
În 27 februarie 2013, în urma măsurilor de reducere a producţiei, implicit, a creşterii şomajului, la uzinele de prelucrare a lemnului Kronospan din apropierea Lucernei, un muncitor a deschis focul, selectiv, asupra unor persoane lucrătoare acolo, sinucigându-se ulterior. Comentatorul “alois” de pe un site de limba franceză scria :”Atunci când faceţi totul spre a înnebuni oamenii, aşteptaţi-vă ca cineva până la urmă chiar sa înnebunească”. Ce zicea indianul Seattle pe la 1857?: “Tot ceea ce se întâmplă animalelor, se va întâmpla în curând şi omului”.
Colosul ecoterorist şi ucigaş de păduri Kronospan, cu sediul central in Austria, are o secţie uriaşă şi la Sebeş, unde, pe lângă cherestea, fabrică formaldehidă printr-o instalaţie nesigură, dezafectată în Franţa şi importată de acolo. Căci aici în România merge şi aşa. Şi aici, spre deosebire de Elveţia, în caz de criză a producţiei, nici un şef nu va muri lovit de un boţ de mămăligă aruncat de vreun disperat.
Autor: Nicolae R Dărămuş
sursa: jurnalul.ro